Încă nu e ultima zi?
De Matei Mircioane
Toată lumea aşteaptă destrămarea USL, astăzi. Războiul declaraţiilor a fost escaladat la maximum, însă, a ajuns la un plafon, unde stagnează. Pe lângă atacurile obişnuite, ieri, cei doi lideri aflaţi în conflict, Victor Ponta şi Crin Antonescu, au întredeschis şi mici portiţe spre împăcare.
Toată presa a accentuat pe declaraţiile conflictuale, în special pe cele ale lui Crin Antonescu, însă ameninţările au fost completate mereu de formula, „dacă USL nu va rezista”, „dacă USL se va rupe”, „dacă domnul Ponta nu vrea” şi cu anunţul unui pas înapoi făcut de liberali, care nu mai consideră USD ca motiv de rupere a alianţei.
Victor Ponta a răspuns aparent mai moderat, susţinând că vrea să meargă mai departe cu USL-ul, însă, de fapt, declaraţia sa a fost mai tranşantă. Întrebat care este obiecţia sa în legătură cu numirea lui Klaus Iohannis în Guvern, Ponta a răspuns: „Am spus că rămânem pe formula actuală (n.n. – cu un singur vicepremier). Dacă se vrea o altă formulă, sunt de acord, dar nu mă duc în Parlament pentru un singur om”. Aşadar, Victor Ponta nu se duce în Parlament pentru un singur om, pentru a adăuga în structura Guvernului încă un post de vicepremier. Dar, s-ar duce pentru doi! Adică, doi e dublu faţă de unul şi merită deranjul... Al doilea vicepremier suplimentar ar fi Daniel Constantin de la PC.
Prin urmare, consider că, în acest moment, este rândul lui Ponta să pună cartea jos. Fie să accepte înfiinţarea a încă unui post de vicepremier şi numirea în Guvern a lui Iohannis, fie să mai încerce o negociere cu liberalii pentru al treilea post de vicepremier, pentru PC. Şi să continue jocul. Dacă nu face acest lucru, înseamnă că Ponta nu mai vrea să guverneze cu liberalii şi închide jocul. Că şi-a făcut deja calculele pentru o guvernare USD şi un candidat propriu la preşedinţie. Guvernare fragilă, cu o majoritate subţire în Parlament, dar, care s-ar putea întări, fiindcă puterea este magnetică, are ce oferi. În plus, social-democraţia a atras întotdeauna mai mulţi oameni decât liberalismul, aşa că, în procesul alegerilor europarlamentare şi al celor prezidenţiale, social-democraţii s-ar putea întări. Dar, asta e numai în teorie.
În realitate, guvernarea USD tot fragilă ar fi. Ar mai apărea şi o masă importantă de alegători dezamăgiţi, care şi-ar băga picioarele în politică. Nemulţumirile ar creşte. S-ar deschide calea unor noi proteste de stradă, chiar în perioada alegerilor. Referendum, regionalizare, o nouă Constituţie? Mai bine să uităm de aşa ceva!
Prin destrămarea USL vor apărea şi fricţiuni majore în teritoriu, unde pesediştii şi liberalii se vor regrupa ca adversari. Prin ruperea USL, social-democraţii s-ar putea să câştige, dar nu e sigur. Liberalii, în schimb, vor avea sigur de pierdut, iar alegătorii şi mai sigur, pentru că se duce naibii stabilitatea politică. O guvernare fragilă nu poate face reforme importante şi este supusă unor atacuri repetate din partea opoziţiei, unor moţiuni de cenzură, pentru care se va consuma mult timp şi energie.
Oricum, se pare că astăzi nu este chiar ultima zi. Astăzi, încă se negociază. Să fie mâine? Să fie poimâine? Nu se ştie. Iar Ponta este capabil de gesturi surpriză, de concesii. S-a văzut aceasta în relaţia cu preşedintele Băsescu. Însă numai dacă vrea. Depinde ce calcule şi-a făcut. Cărţile sunt la Victor Viorel Ponta.
Toată presa a accentuat pe declaraţiile conflictuale, în special pe cele ale lui Crin Antonescu, însă ameninţările au fost completate mereu de formula, „dacă USL nu va rezista”, „dacă USL se va rupe”, „dacă domnul Ponta nu vrea” şi cu anunţul unui pas înapoi făcut de liberali, care nu mai consideră USD ca motiv de rupere a alianţei.
Victor Ponta a răspuns aparent mai moderat, susţinând că vrea să meargă mai departe cu USL-ul, însă, de fapt, declaraţia sa a fost mai tranşantă. Întrebat care este obiecţia sa în legătură cu numirea lui Klaus Iohannis în Guvern, Ponta a răspuns: „Am spus că rămânem pe formula actuală (n.n. – cu un singur vicepremier). Dacă se vrea o altă formulă, sunt de acord, dar nu mă duc în Parlament pentru un singur om”. Aşadar, Victor Ponta nu se duce în Parlament pentru un singur om, pentru a adăuga în structura Guvernului încă un post de vicepremier. Dar, s-ar duce pentru doi! Adică, doi e dublu faţă de unul şi merită deranjul... Al doilea vicepremier suplimentar ar fi Daniel Constantin de la PC.
Prin urmare, consider că, în acest moment, este rândul lui Ponta să pună cartea jos. Fie să accepte înfiinţarea a încă unui post de vicepremier şi numirea în Guvern a lui Iohannis, fie să mai încerce o negociere cu liberalii pentru al treilea post de vicepremier, pentru PC. Şi să continue jocul. Dacă nu face acest lucru, înseamnă că Ponta nu mai vrea să guverneze cu liberalii şi închide jocul. Că şi-a făcut deja calculele pentru o guvernare USD şi un candidat propriu la preşedinţie. Guvernare fragilă, cu o majoritate subţire în Parlament, dar, care s-ar putea întări, fiindcă puterea este magnetică, are ce oferi. În plus, social-democraţia a atras întotdeauna mai mulţi oameni decât liberalismul, aşa că, în procesul alegerilor europarlamentare şi al celor prezidenţiale, social-democraţii s-ar putea întări. Dar, asta e numai în teorie.
În realitate, guvernarea USD tot fragilă ar fi. Ar mai apărea şi o masă importantă de alegători dezamăgiţi, care şi-ar băga picioarele în politică. Nemulţumirile ar creşte. S-ar deschide calea unor noi proteste de stradă, chiar în perioada alegerilor. Referendum, regionalizare, o nouă Constituţie? Mai bine să uităm de aşa ceva!
Prin destrămarea USL vor apărea şi fricţiuni majore în teritoriu, unde pesediştii şi liberalii se vor regrupa ca adversari. Prin ruperea USL, social-democraţii s-ar putea să câştige, dar nu e sigur. Liberalii, în schimb, vor avea sigur de pierdut, iar alegătorii şi mai sigur, pentru că se duce naibii stabilitatea politică. O guvernare fragilă nu poate face reforme importante şi este supusă unor atacuri repetate din partea opoziţiei, unor moţiuni de cenzură, pentru care se va consuma mult timp şi energie.
Oricum, se pare că astăzi nu este chiar ultima zi. Astăzi, încă se negociază. Să fie mâine? Să fie poimâine? Nu se ştie. Iar Ponta este capabil de gesturi surpriză, de concesii. S-a văzut aceasta în relaţia cu preşedintele Băsescu. Însă numai dacă vrea. Depinde ce calcule şi-a făcut. Cărţile sunt la Victor Viorel Ponta.
Autor Matei Mircioane
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu