Hai să ne turnăm gheata în cap! Pentru Ucraina

Ucraina este punctul sensibil al Europei, este locul de unde se reconfigurează noua imagine a Europei, în spirit şi formă. Este un punct de echilibru, extrem de fragil, atât de fragil, încât balanţa care se sprijină în acest punct a luat-o la vale. Unde se va opri şi cum se va reechilibra balanţa, e greu de anticipat.

E greu de anticipat, deoarece, după cum se vede reechilibrarea forţelor politice şi economice în lume nu se face prin reţelele de socializare, ci cu tancurile şi rachetele. Cine scoate la defilare, sau chiar la luptă, mai multe blindate, guri de tun, rachete şi bocanci instruiţi să calce totul în picioare impune respect şi stabileşte regulile.

Oricât de mult s-a occidentalizat Rusia, ea nu poate fi înghiţită şi digerată de Europa, pentru că este un organism mult prea mare, iar sufletul rus şi bocancul rusesc rămân necomestibile pentru europeni. Nu pentru că ele ar fi atât de diferite de cele europene, ci pentru că Europei nu-i prea pasă de suflet şi bocanci. Europa se îmbracă în bikini şi adidaşi, Europa se bronzează şi bea cocktailuri fine (altceva decât cocktailuri Molotov), deci are un stomac sensibil, şi nu se îngrijeşte de nemurirea sufletului.

Europa vrea să trăiască bine, acum, urgent şi definitiv! Să bea şampanie şi whisky cu gheaţă, să dea muzica tare şi să conducă maşini decapotabile. Bun, nu zic că toţi pot face asta; şomerii, boschetarii, bunicuţele, profesorii suplinitori şi mulţi alţii, nu pot. Dar, mai că ar vrea! În plus (sau în minus), Europa se maimuţăreşte în stil american, iar pentru a rezolva probleme urgente ale umanităţii, adoptă soluţii aiuritoare, ca să nu le spun cretine. Cum ar fi ice bucket challenge, adică să-ţi torni apă cu gheaţă în cap, ca să rezolvi problemele celor afectaţi de o boală gravă.

Mie mi se pare o tâmpenie, dar, alţii mai înţelepţi şi mai primari şi mai vedete spun că funcţionează. Aşa? Păi, dacă funcţionează, propun să ne turnăm gheaţă în cap şi pentru Ucraina!

Iar, dacă nu funcţionează, să facem ca şi în alte ocazii: să-i chemăm pe americani! Nu că ei ar avea vreun suflet mare, dar, pe lângă găleata cu gheaţă, au şi bocanci. Şi ceva rachete.

PS - Pentru că am fost certat de unii prieteni (sau neprieteni), mai puţin familiarizaţi cu metafora şi parabola, că de multe ori nu se înţelege prea clar ce susţin cu adevărat în „argumentele mele”, fac o traducere expeditivă a articolului: Nu vreau ice bucket, nu vreau bocanci, nu vreau tancuri şi rachete! Vreau să ajungem la o înţelegere cu ruşii şi aş vrea să nu-i mai privim ca duşmani. Sigur, mai trebuie să vrea şi ruşii.