Cel mai fomist dintre fomiÅŸti!

Goana nebună a unor funcţionari ai statului după bani nemunciţi, primiţi în schimbul serviciilor ce intră în fişa postului ori cu încălcarea legii, nu mai cunoaşte limite. De parcă ar mânca cu patru mâini pentru a sătura nu o burtă, ci două. Atât de hămesiţi au ajuns unii dintre cei aflaţi în funcţii publice, încât nu ar zice ba nici dacă ar primi un pachet de biscuiţi ori o plasă cu Eugenia.

Poate veţi spune că exagerez, în dorinţa de a-i stigmatiza pe cei care lucrează în justiţie ori administraţie. Că realitatea este altfel decât o percepe un ziarist subiectiv şi îngreţoşat de ce vede în jurul său de ani şi ani. Sigur, nu tot românul e hoţ, cum se spune mai nou în popor, şi nici nu m-am gândit vreodată să-i culpabilizez pe toţi care flutură stindardul ştăbimii în această ţară. Dar nu pot rămâne indiferent la apucăturile celor care riscă totul, inclusiv libertatea, pentru câţiva creiţari, o bucată de brânză sau câţiva cârnaţi.

Să ne amintim de Traian Decebal Remeş care s-a bucurat până şi de o sacoşă plină cu şorici, jumări, cârnaţi şi caltaboş. Şi Remeş nu era un fitecine, ci ditamai ministru al Agriculturii.

Avem cazul doctorului Sebastian Telbiş, de la Serviciul de Expertiză Medicală Caraş-Severin, care primea de la pacienţi cel puţin 50 de lei. Vă veţi întreba ce mai înseamnă 500 de mii de lei vechi în ziua de azi. Nimic, la o primă vedere. Mult, dacă ai răbdare şi pui ban pe ban, aşa cum a făcut Telbiş.

Sau pe cel al fostului procuror Viorel Vasile de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin. Când i s-a organizat flagrantul, ditamai procurorul transfera din maşina clientului în a sa, un ied. Unul belit, la atâta coborâse valoarea unui om al legii.

A existat şi cazul a doi poliţişti de la rutieră care operau la Bocşa. Te prindeau în ofsaid, îţi luau leul din buzunar. Flămânzi cum erau, oamenii se mulţumeau cu sume ce nu depăşeau 50 de euro. Puţini, nu-i aşa? Cinzeci de euro de la unul, cinzeci de la altul, se schimbă lucrurile, ce spuneţi?

Dar cel mai mare fomist despre care am citit pare să fie un poliţist din Covasna. Un comisar şef care ajunsese să se umilească pentru 100 de lei! Când era mituit de unii, de alţii cu sume mai mari, de două-trei sute de lei, i se părea că îl prinsese pe Dumnezeu de picior.

Aştept ziua când un funcţionar al statului, un magistrat sau un poliţist se va vinde nu pe o plasă cu Eugenia, ci pe un borcan cu chefir şi două chifle.