Fotbalul – teatru de război!

Fotbalul românesc s-a transformat într-un teatru de lupte. Ceea ce am văzut în ultimele săptămâni la unele meciuri disputate în Liga lui Mitică, nu are nimic de a face cu o întrecere sportivă. Steaua-Rapid şi, mai ales, Petrolul-Steaua, ne-au arătat de ce suntem ciuca bătăilor în Europa şi cum am ajuns codaşii clasamentelor întocmite de FIFA.

Luptele de K1 de la cele două meciuri sunt relevante pentru un campionat măcinat de orgolii, intrigi şi scandaluri. Craiova este dezafiliată, jucătorii săi, valorând milioane de euro, sunt transferaţi gratuit la alte echipe, Bistriţa şi Poli sunt retrogradate, bănuieli de meciuri aranjate, şeful arbitrilor este arestat, conducerea fotbalului românesc este chemată să dea declaraţii la DNA, suporterii se războiesc în stradă, iar când aceasta nu le mai este de ajuns, luptele se mută în tribune şi pe gazon. Toate acestea se întâmplă în România, ţară despre care, unii oficiali europeni nu s-au sfiit să afirme că s-a făcut o greşeală atunci când a fost primită în UE. Lăsând la o parte perfidia acestor bogaţi şi a celor care au uitat finala Cupei Campionilor Europeni de pe Heysel Stadium din Bruxelles, din 1985, soldată cu un mort şi 600 de răniţi, datorită huliganilor englezi, nu putem să nu remarcăm că ceea ce se întâmplă astăzi este fără precedent în istoria fotbalului românesc. O ruşine fără margini şi poate fi un ultim semnal de alarmă înainte de prăbuşirea în haos a unui sport atât de îndrăgit de noi toţi.

Nimic din ce avem parte în campionatul nostru nu este întâmplător. Conducătorii fotbalului românesc sunt principalii vinovaţi. Mai mereu au fost arătaţi cu degetul şi acuzaţi de complicitate cu arbitrii şi şefii cluburilor afiliate la FRF. Buboiul s-a tot umflat, iar acuma dă semne că e pe cale să elibereze puroiul acumulat de-a lungul anilor. S-ar putea să fie doar o simplă impresie, cu toate că este un moment extrem de favorabil să se facă curăţenie generală, atât la nivelul organismelor de conducere, cât şi în privinţa acestor suporteri extremişti.

Era miticilor şi a naşilor din fotbalul românesc ar trebui să se încheie. Măcar din bun simţ. Vremea lor a trecut şi e timpul unui suflu proaspăt, generator de speranţe şi performanţe.