Eram ca şi sigur, dar nu mai sunt...

La ora când scriu acest editorial, nu ştiu dacă Adrian Năstase, fostul premier al României, a fost condamnat sau nu pentru luare de mită şi şantaj în dosarul Zambaccian. Dar mă bazez pe intuiţie şi pe oarecare logică şi presupun că va fi condamnat.

În general, nu-mi place să fac profeţii, dar, ca tot omul, îmi dau cu părerea, deşi un înţelept spunea că datul cu părerea este principala sursă a relelor din societate. O fi, dar, pe de altă parte, dacă nu încercăm să intuim viitorul, mai greşind, mai anticipând corect, n-am fi oameni, ci plante.

Deci, pe scurt, fără să intru în păienjenişul procesului Zambaccian. De-a lungul timpului, am constatat că şi judecătorii sunt oameni. Măcar şi pentru faptul că vor pensii mari. Fiind oameni, au apucături omeneşti, şi mai rele şi mai bune, transmise peste generaţii, inoculate de părinţi, de societate, de presă, de biserică, de tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul...

Printre caracteristicile pozitive pe care şi le atribuie neamul nostru românesc se află hărnicia, ospitalitatea, toleranţa şi milostenia. Aceasta din urmă fiind şi o importantă calitate morală pe care o revendică creştinismul. După ce neamul nostru româesc a dat-o în bară cu condamnarea şi executarea lui Ceauşescu în ziua de Crăciun, s-a instituit, aşa, ca o vină asumată colectiv, ideea că ne-am făcut neamul de ruşine în faţa lumii creştine, omorându-ne conducătorul într-o zi sfântă. Din prea mare grabă, prea mult entuziasm şi neomenie. Ruşine să ne fie!

Prin urmare, în subconştient s-a fundamentat ideea că aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple. Îmi imaginez că judecătorii au dorit să dea dovadă de omenie şi au amânat pronunţarea verdictului până după sărbători, pentru ca acuzatul să se poată bucura omeneşte, în familie, de Crăciun şi de Revelion. Aşadar, pe această logică, verdictul nu poate să fie decât vinovat!

Dacă nu este aşa şi verdictul va fi achitarea, amânarea pronunţării sentinţei nu are nicio logică omenească. Doar o logică politică. Adică, să se întâmple ceea ce bănuim cu toţii, dar, nu ne vine să credem. Că justiţia este la mâna politicului şi a mai fost nevoie de o perioadă de negocieri. În acest timp s-a jucat tare, s-au stabilit subiectele târgului politic şi preţul. Şi, surpriză! Tocmai înainte de pronunţarea sentinţei privindu-l Adrian Năstase, în această dimineaţă, preşedintele Traian Băsescu a solicitat o întâlnire cu liderii USL, pentru dialog!

Oare de ce nu o fi chemat şi partidele din opoziţie?! Pentru că ele nu contează în această ecuaţie?

În acest moment nu mai pot avansa nicio presupunere privind verdictul dat în dosarul Zambaccian, fiindcă încă se negociază. Sau am văzut eu prea multe filme artistice despre mafia politică?