Dreptul de a tăcea

De Victor Nafiru 18 Martie 2011, 22:03 Din vest
La data la care încep să se plătească pensiile, pensionarii se aşază cu noaptea în cap în faţa bancomatelor. De obicei, şi în următoarele două zile fac la fel. Tot aşa se întâmplă în zilele de salariu. Puţini sunt aceia care păstrează ceva mărunţiş în contul în care li se virează banii cuveniţi. Nu pentru că oamenii nu ar vrea acest lucru, ci pentru că banii sunt atât de puţini, încât nu ajung de la o lună la alta.

Analizând doar din această perspectivă, am putea spune că cei mai mulţi dintre noi avem toate motivele să fim nemulţumiţi de prestaţia guvernanţilor, în special, şi a politicienilor, în general. Pentru că, dacă e să fim corecţi, întreaga clasă politică este vinovată de ce se întâmplă de douăzeci de ani încoace. Fie că e vorba de PD-L, PSD, PNL, PNŢCD ori PRM, fiecare s-a perindat, la un moment-dat, la conducerea ţării. Rezultatul acestei alternanţe, fireşti pentru democraţie, nu este unul îmbucurător pentru majoritatea populaţiei. Dimpotrivă. Unii şi aceiaşi prosperă de la an la an, cum la fel unii şi aceiaşi se afundă în sărăcie cu fiecare nouă zi a tranziţiei, o tranziţie care pare că nu se va mai termina nicioadată. Cu toate acestea, în mod paradoxal, oamenii dau senzaţia că sunt mulţumiţi cu ce au. Iată de ce spun asta.

În ultimele două luni, sindicatele au organizat tot felul de mitinguri, marşuri şi proteste revendicative. Culmea este că de la ele au lipsit tocmai cei pentru care se luptau confederaţiile sindicale. Din cei şase milioane de pensionari, nu cred să fi ieşit în stradă 200 de mii. La fel şi în cazul bugetarilor. Ultima acţiune de protest, legată de noul Cod al muncii, a pus capac la tot ce a fost până acum. La Reşiţa, abia s-au adunat 5-600 de sindicalişti, la un miting anunţat de liderii lor ca fiind unul de amploare. Păstrând proporţiile, nici la Bucureşti protestatarii n-au rupt gura târgului. Repet, toate aceste mişcări au fost pregătite din timp, pe fondul nemulţumirilor generale care persistă de un an.

De ce această letargie păguboasă? În Grecia, protestele au adus în stradă milioane de oameni, numai la noi nu. Să înţelegem că românii sunt mulţumiţi de felul în care trăiesc? Că le sunt de ajuns cei 6-700 de lei pe care îi primesc după o viaţă întreagă de muncă ori după o lună de lucru la stat şi privat? Dacă da, atunci să nu se mai plângă pe la colţuri sau pe bancă în parc, când îşi scot nepoţeii la plimbare. Nu mai au acest drept, indiferent de ce le spune Boc şi Băsescu la televizor!

 

Autor Victor Nafiru 18 Martie 2011, 22:03 Din vest
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii