Despre demisii şi lubeniţe

Demisia este un act unilateral de voinţă al anagajatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului, după împlinirea unui termen de preaviz. Nimic mai simplu decât o demisie, aceasta fiind singura modalitate de încetare a contractului de muncă, aflată în totalitate la dispoziţia angajatului. Simplu şi, totuşi, de obicei, în spatele unei demisii se află lucruri complicate, care, dacă ar fi scrise într-o anexă a documentului, ar putea avea dimensiunea unui roman-fluviu.

Cea mai recentă demisie, care, să recunoaştem, a emoţionat destul de puţin opinia publică românească, a fost demisia de ieri a ministrului Sănătăţii, Cseke Attila. Conform regulilor, demisia nu trebuie motivată, dar ministrul Cseke a explicat: 1) Nu am fost consultat cu privire la sumele de care are nevoie „sănătatea”, la rectificarea bugetară, şi 2) Sumele alocate „sănătăţii” de Guvern sunt insuficiente pentru a duce reforma mai departe. Scurt pe doi, în acest caz, demisia este un semnal de alarmă că e bai mare în „sănătate”. Care vor fi efectele acestei demisii, este greu de anticipat, însă riscăm, totuşi, să facem un pronostic: efectele vor fi minime. Va fi numit un alt ministru, tot de la UDMR, şi subfinanţarea sistemului de sănătate va continua, însoţită de toate chinurile transferate asupra populaţiei. Singura posibilitatea a unei schimbări, cât de cât, este ca UDMR-ul să facă presiuni asupra Guvernului, ameninţând, din nou, că nu numeşte niciun ministru şi rupe coaliţia. În acest caz, este posibil să se dea ceva mai mulţi bani la sănătate, însă şi banii aceştia trebuie rupţi de la alt minister, şi acela subfinanţat. Aşa că schimbările, dacă vor fi, vor fi mici şi neînsemnate.

Totuşi, să recunoaştem că o demisie poate mişca mai mult sau mai puţin lucrurile din loc, deblocând o situaţie încurcată. E adevărat că de vreo câţiva ani, există oameni care aşteaptă demisia lui Traian Băsescu. A fost o vreme în care România trăia sub semnul unei permanente crize politice şi mulţi sperau ca ele să se rezolve prin demisia lui Băsescu, însă aşa ceva nu se va întâmpla niciodată, fiindcă preşedintele se consideră indispensabil patriei şi poporului, ba chiar se consideră un dar nepreţuit pentru ţară. Deci, din partea acesata nicio şansă. Lui Băsescu, pur şi simplu, demisia nu-i stă în caracter.