Descentralizarea corupţiei şi a lui Moş Crăciun

Parţial mă amuză, parţial mă contrariază, înverşunarea cu care o bună parte din presa centrală contestă descentralizarea, aruncând, zi de zi în faţa publicului petardele cu baronii locali.

Opoziţia o înţeleg, fiindcă m-am lămurit că în România aşa funcţionează nenorocitul de sistem democratic (rău, dar cel mai bun din câte s-au inventat), ca opoziţia să conteste absolut orice face puterea, pentru a-i scoate în evidenţă sălăbiciunile şi greşelile, cu obiectivul de a-i lua locul.

Însă de reacţia presei centrale m-am mirat o vreme, pentru că apreciam capacitatea de analiză şi sinteză a unor editorialişti şi comentatori politici, până când mi-am dat seama că şi aici lucrurile sunt simple. În fond şi presa centrală este legată de puterea centrală, adică de zona din care îşi recoltează banii. Cu cât sunt mai mulţi bani la centru, cu atât şansele de a avea acces la aceşti bani sunt mai mari. Aşadar, într-un fel, reacţia este normală, fiind dictată tot de interese.

Nu spun că aşa-zişii baroni locali nu există. Există oameni politici în teritoriu care au reuşit să se instaleze în fruntea puterii politice şi administrative locale şi să-şi creeze mecanisme prin care să controleze totul sau aproape totul. Unii au făcut-o cât de cât legal, alţii prin corupţie. Însă, îmi menţin părerea că, totuşi, un sistem administrativ descentralizat este mult mai bun decât unul în care totul se dictează de la centru.

Fiindcă, dacă există corupţie, şi există!, infiltrată la centru produce un rău mult mai mare şi este mult mai greu de ţinut sub control şi de diminuat. Un ministru corupt, care are întreaga putere de decizie produce rele extinse pe întreg teritoriul ţării, pe când un baron local sau un primar poate comite rele locale, mai uşor de contracarat. Să ne aducem aminte de modul în care se distribuiau de la centru tot felul de fonduri speciale pe criterii politice. Veneau bani cu dedicaţie de la Bucureşti, pentru primarii de o anumită culoare politică. Era în mod evident o formă a corupţiei politice în sistem centralizat, metodă de lucru considerată normală, fiindcă fiecare putere politică o practica atunci când îi venea rândul.

Acum, în condiţiile descentralizării, de la centru vin veşti alarmante, că ce nenorocire va fi în condiţiile în care se împarte mai multă putere de decizie, odată cu mai mulţi bani în primării. Că primarii vor folosi banii în campania electorală, dacă nu direct, atunci făcând lucruri utile pentru populaţie, ceea ce va atrage voturile alegătorilor.

Păi, dacă aşa se întâmplă, mărturisesc că asta vreau şi eu. Să aibă bani, să aibă putere de decizie şi să poată face, ca să-mi câştige votul. Nu să meargă toată ziua la ministru şi să se milogească pentru banii de un drum, de un spital sau de o şcoală. Şi să primească banii numai dacă este din acelaşi partid cu ministrul respectiv.

În sistemul descentralizat, unul din rolurile importante ale centrului este să realizeze controlul privind exercitarea corectă a puterii locale şi cheltuirea corectă a banilor. Lupta trebuie dusă împotriva corupţiei, nu împotriva descentralizării. Pentru că dacă nu scade corupţia, într-adevăr nu facem altceva decât să o descentralizăm.

Într-un fel, e ca şi cu Moş Nicolae sau Moş Crăciun. Cel din familie oricum ştie mai bine ce trebuie pus în ghete sau sub brad, decât cel de la Bucureşti sau din Laponia. Cu condiţia să aibă bani şi să ţină cu familia sa.