Delincvența în rândul politicienilor e în creștere!

Motorul care mâna democrația noastră spre culmile capitalismului occidental s-a gripat din nou. Nu știu dacă el a funcționat normal șapte zile la rând în cei 25 de ani de tranziție, însă sunt sigur că autovehiculul în care s-a urcat poporul român în decembrie 1989 a devenit, la scurt timp de la acel moment, unul de second-hand, prăfuit și neperformant, datorită neo-comuniștilor care au făcut saltul peste noapte de la învățătura marxist-leninistă la democrația reală. Adică, cei din linia a două au ajuns să gândească în numele nostru, să facă legi pentru cei mulți și să fure doar pentru ei.

Spun asta, plecând de la o simplă constatare: Dacă până acum în presă apăreau doar știri despre hoți, proxeneți, curve, cămătari și bătăuși de cartier, de la o vreme jurnalele televiziunilor și ziarele on-line gem de arestări de polițiști, judecători și miniștri. Parcă asistăm la o cursă a infractorilor, contra cronometru, în care s-au înscris nume cu greutate în peisajul mioritic.

Personaje care ne-au dictat destinele și ne-au făcut să credem că suntem pe drumul cel bun. La un moment dat, chiar au pozat, metaforic, în far călăuzitor a cărui lumină eșua, ca un făcut, în bancul de nisip. Ne-au înșelat speranțele și, ceea ce este mai grav, au reușit să ne insufle convingerea că toți sunt la fel. Fie că erau pesediști sau liberali, fie că mărșăluiau sub însemnele pediste ori udemeriste. Cu toții au furat, cât să le ajungă pentru cinci generații.

Au furat pentru că au crezut mereu că ei au dreptul să facă așa ceva, fără ca justiția să se atingă de ei. Au furat pentru că tot timpul a existat o complicitate tacită la schimbarea guvernării, de genul: Nu am treabă cu hoții tăi, dar nici tu nu te atinge de infractorii mei. Mai mult, au furat împreună, pornind de la constatarea că banii nu au culoare politică.

Procedând în acest mod, au ratat șansa de a intra în istoria noastră ca generația care a ajutat România să treacă de la comunism, la capitalism. De la deznădejde și sărăcie, la speranțe și bunăstare. O șansă pe care nu o ai la îndemână în fiecare zi. În schimb, au reușit performanța de a intra într-o altfel de istorie, cea a penitenciarilor. O istorie a ticăloșeniei politice și a infractorilor cu ștaif.

Tonul l-a dat Adrian Năstase, fost prim-ministru care, în aroganța-i nemăsurată, îi îndemna pe ziariști să-i numere ouăle, și l-a urmat, ministrul-caltaboș, Decebal Traian Remeș, electronistul de la Agricultură, Ioan Avram Mureșan, cofetarul-rapidist, George Copos, Codruț Sereș, Sorin Pantiș, Tudor Chiuariu, Relu Fenechiu etc. Ultimul pe listă, sindicalistul de la Transporturi, Miron Mitrea. Elena Udrea este și ea un posibil ministru selectat în așa-zisa națională a penalilor din România.

Iar cum decurg lucrurile, pare să fie doar începutul pentru politicienii căzuți în dizgrația DNA, să se regrupeze din nou, dar nu în Parlament, ci după gratiile de la Popa Șapcă, Poarta Albă, Jilava sau Târgșor.