Dacă Dragobete nu e, măcar Mărțișor să fie!

Mai demult, în această primă zi a lui martie, fetele își prindeau în piept un șnur alb și un altul roșu, pe care mai apoi le purtau cel puțin jumătate lună, iar în anumite provincii, toată luna, ca semn al începutului de primăvară. Cu timpul, în locul celor două snururi au apărut tot felul figurine cu caracter de simbol: trifoiul cu patru foi, coșarul, potcoava, inimioara ori ghiocelul. Și dintr-o dată, pieptul fetelor s-a umplut cu mărțișoare, precum al generalilor cu medalii, ca într-o competiție în care conta nu cea care era cea mai deșteaptă, ci aceea care avea cei mai mulți admiratori. Și acele vremuri au trecut, au venit altele, cu mărțișoare stilizate, confecționate nu din șnur, bucăți de carton, tablă sau sticlă, ci din aur sau suflate cu acest metal prețios. Doar comercianții par să fi rămas aceiași, deși imaginația lor în materie de mărțișoare e tot mai săracă de la un an la altul.

Nu știu dacă sunteți de acord cu mine sau nu, sau dacă e doar o părere subiectivă, dar în ultimii ani nu am văzut aceeași forfotă în preajma acestei zile. Nu doar numărul celor care vând mărțișoare a scăzut, ci și cel al domnilor care, altădată, erau mult mai prezenți în stradă, pentru a cumpăra mărțișoare pentru colege, prietene, iubite, mame, surori și verișoare. Anul acesta ar fi o scuză, căci 1 Martie s-a nimerit să fie într-o duminică, zi în care tot românul servește prânzul în familie, iar pe deasupra mai și plouă și e vreme urâtă. Numai că, la fel au stat lucrurile și anul trecut și acum doi ani.

Ceea ce vreau să spun e faptul că, într-o societate cosmopolizată, precum a noastră, începem să pierdem din vederi tradițiile și obiceiurile care ne-au particularizat de-a lungul istoriei. Mai mult Halloween și Valentine’s Day, și mai puțin Dragobete și Mărțișor, pe motiv că sunt sărbători perimate ce țin de o altă cultură, care nu are cum să se adapteze la cea occidentală. Pe deasupra, lipsesc aerul de sărbătoare de altădată, bucuria celor care vând sau cumpără, dar mai ales, sfiiciunea fetelor de măritat. Pe pieptul lor nu o să mai vedem coșari, frunze de trifoi, inimioare și alte simboluri românești, pentru că nu au cum să se ducă așa în club, să râdă de ele toți cei care au trecut, măcar o dată, prin Paris, Londra, Viena și chiar Budapesta.

Altfel spus, stocul sentimental de mărțișoare e pe terminate. Că, așa suntem noi românii!