Da, recunosc: Sunt caporal sub acoperire!

Nu toţi oamenii sunt ca noi, ăştia, care visăm la o creştere de salariu, eventual, la un loc de muncă mai bun, eventual, la o afacere cu tomate, gem de prune ori cu haine second hand. Unii visăm să scriem o carte, să pictăm o margine de mare, să câştigăm vreo cupă la ping-pong sau la şah. Şi mai visăm la o Românie mai frumoasă.

Nu toţi oamenii sunt aşa. Unii lucrează sub acoperire. Şi urzesc planuri. Nu sunt planuri despre cum s-ar face România mai frumoasă. Sunt planuri despre cum să pună mâna pe România! Şi pentru aceasta aruncă fumigene. Pac, o fumigenă despre un ofiţer sub acoperire care candidează la preşedinţie. Pac, încă una despre un ofiţer care se deconspiră, bântuit de remuşcări, fiindcă Dumnezeu îl ştia de ofiţer şi el, săracu’, se maimuţărea în faţa poporului făcând pe jurnalistu’.

Evident, l-aţi recunoscut pe Robert Turcescu. Doamne-Doamne, nu mai suport!, zice Robert Turcescu şi-şi scoate epoleţii la vedere. Acuma, gata! Zice că s-a liniştit, doar că epoleţii nu se prea văd, sunt cam transparenţi şi cusuţi cu aţă albă. Şi, la scurt timp, pac, încă o fumigenă, cu un şef de servicii secrete, care s-a gândit peste noapte să demisioneze din funcţie şi să candideze la preşedinţie. Evident, fără nicio şansă. Zicem noi. Dar Teodor Meleşcanu, căci despre el este vorba, ştie mai bine. Adică, ştie mai multe, căci de aia a fost şef de servicii de informaţii, ca să fie informat.

Acum, ce se poate întâmpla cu tot acest ghiveci? Dracu’ ştie! Dar, cu siguranţă mai sunt pregătite şi alte fumigene. O variantă ar fi ca Teodor Meleşcanu, eliberat de funcţia sa de la servicii şi nou candidat la preşedinţie, să facă dezvăluiri. Fiindcă un şef de servicii nu are voie să spună niciun secret în public, în schimb, un candidat la preşedinţie este obligat să spună tot ce ştie, să se prezinte alegătorilor cu toate secretele sale. Şi atunci, la ce ne putem aştepta? Păi, eu presupun că Teodor Meleşcanu, sub presiunea declaraţiei prezidenţiale, cum că un candidat este ofiţer sub acoperire, se va simţi obligat să spună ceva de genul: Da, stimaţi alegători! Am fost şef de servicii secrete şi ştiu. Ştiu că sincerul Robert Turcescu este, aşa cum a recunoscut, ofiţer sub acoperire. Dar, mai este unul, nesincer, care n-a recunoscut. Şi acela este,... pam-pam!

Habar nu am cine este ofiţerul sub acoperire vânat de echipa Băsescu – Meleşcanu. Pe Turcescu nu-l trec în echipă fiindcă el este o simplă momeală. Dar, ştiind între cine şi cine se dă lupta pentru a pune mâna pe România, pot presupune că vânătorii îl vizează pe candidatul la preşedinţie Victor Ponta.

Dacă este aşa, pagubele de imagine create prin această deconspirare nu vor fi letale pentru Victor Ponta, dar îi vor crea nişte neplăceri majore. Adică, în campania electorală, în loc să stea liniştit şi să-şi mănânce pufuleţii sau popcornul, Victor Ponta va fi nevoit să dea tot felul de explicaţii, în hăţişul cărora urmăritorii speră să se încurce.

Şi, dacă tot veni vorba despre mărturisiri, în atmosfera aceasta a dezvăluirilor totale, mă simt nevoit să recunosc ceva ce puţină lume ştie. Da, stimaţi cititori, deşi mă dau drept artist şi scriitor, eu sunt caporal în rezervă în Ministerul Apărării Naţionale! Am luat şi soldă. La nevoie, pot să vă arăt livretul militar!