Ce a mai rămas de furat?

Focoasele furate de la rachetele ce aveau destinaţia Bulgaria au fost recuperate. Misiune îndeplinită cu success de SRI. Ţara a fost salvată de la un dezastru. Hoţii n-au fost încă prinşi însă, cu siguranţă, acţiunea nu a fost pusă la cale nici de talibani, şi nici de şiiţi sau sumiţi. Mai ai dracului decât toţi la un loc, sunt ciorditorii mioritici care au speriat Occidentul la începutul anilor ’90.

Cam aşa s-a scris istoria celui mai ciudat furt din istoria post-decembristă. Uluitor prin ceea ce le-a putut trece prin cap hoţilor şi inimaginabil pentru lipsa de profesionalism a celor ce au asigurat siguranţa convoiului. De la mecanicul de locomotivă şi până la ultimul acar, cu toţii ştiau că nu era un tren oarecare, ci unul militar, care nu transporta ace, brice şi carice, ci materiale cu destinaţie specială. Sunt convins, că până şi hoţii ştiau lucru ăsta. Prezenţa jandarmilor înarmaţi până-n dinţi nu i-a speriat deloc. Din contră. Pentru ei a fost provocarea vieţii. Nu toată ziua ţi se oferă posibilitatea să dai o astfel de lovitură. Să-ţi demonstrezi măiestria. Să furi de sub ochii jandarmilor care, culmea nesimţirii, spun acuma că aveau camere de supraveghere în timp ce ei stăteau în faţa televizorului. Altfel spus, şi-au făcut datoria faţă de patrie, respectând întocmai ordinele şi regulamentul militar.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile în România, nu ar trebui să ne surprindă decât prin faptul că hoţii au mers atât de departe. În ultimii douăzeci de ani s-au furat sute, dacă nu chiar mii, de arme de tot felul, şi muniţie aferentă. În unele cazuri, acestea au fost recuperate, iar hoţii prinşi. Ultimul exemplu de amploare este cel al furtului din depozitul militar din Ciorogârla.

Dacă până acum s-au furat doar arme şi cartuşe, de data aceasta avem de a face cu componentele unei rachete. În afară de faptul că ajunseseră să pună mâna pe o pradă babană, am senzaţia că hoţii habar n-aveau ce furaseră. Specializaţi în furturi din vagoane, pentru ei singurul lucru care conta era ca acele piese din oţel să ajungă cât mai repede în centrele de fier vechi. Să-şi încaseze banii, pentru ca a doua zi să o ia de la început. Dovadă că aşa stau lucrurile, lăzile încărcate cu focoase au fost abandonate chiar lângă calea ferată. Au aflat de la televizor ce furaseră şi au spălat repede putina. Dacă erau în sluba unui serviciu străin de spionaj, altfel ar fi stat lucrurile. Dar aşa...

Sunt curios să văd câte capete vor cădea în urma anchetei dar, mai ales, câte demisii vor fi depuse pe masa ministrului Igaş. Facem pariu că nici unui colonel nu-i va trece prin cap aşa ceva?