Basescu a reînviat!
De Victor Nafiru
Dupa o lunga si, îndraznesc sa spun, o nefireasca tacere, lucru mai rar la domnia sa, presedintele Traian Basescu s-a hotarât sa treaca în revista o suma de considerente privind trecutul, prezentul, dar si viitorul politic al acestei tari. Pentru cei care înca mai au dubii, trebuie repetat ca Basescu stie când sa taca, când sa vorbeasca, cum sa faca acest lucru si, mai ales, împotriva cui sa-si îndrepte criticile.
Iar discursul de la revenirea în lumea declaratiilor suna ca o jignire la adresa lui Victor Ponta. O întrebare ridicata la fileu i-a dat prilejul sa afirme ca, dupa alegeri, va numi un premier care sa serveasca interesului ntional. Altfel spus, premierul în functie nu a servit acestui interes ci, altuia, strain de ceea ce astepta presedintele de la el. Chiar daca USL va câstiga cu 99,99%, lucru imposibil, Basescu se va tine de cuvânt. Nu pentru ca Victor Ponta ar fi cel mai slab premier pe care l-a avut România de la Dascalescu încoace, ci pentru ca el, presedintele jucator, are un meci cu premierul, înca de pe vremea când acesta nu se visa ca va ajunge numarul unu la Palatul Victoria. Si, atunci, nu ar fi pacat ca acest derby sa se termine în coada de peste?
Precum o sulfa, presedintele stie si cum sa puna problema, pentru a impresiona asistenta înaintea alegerilor de la sfârsitul anului. Fiecare remarca a sa, pusa în cârca actualilor guvernanti, contine o miza doza de otrava: Ca ar fi nevoie de o remaniere, ca raportul de tara va fi unul dezastruos, ca în România nu se mai respecta valorile statului de drept, iar peste toate, România este suspectata ca nu mai este capabila sa organizeze alegeri libere, dupa fraudele înregistrate la referendum.
Cine nu-l cunoaste pe Traian Basescu, îi da dreptate. Are talent – pe vremuri avea si sarm si lipici la oamenii simpli de la sate, are fata de hahalera, iar pâna acuma lucrul acesta l-a ajutat sa câstige voturi, are o privire care îti taie respiratia atunci când vorbeste de problemele cu adevarat grale ale României. Din nefericire, în ultimul an, mai vizibil în ultimele sase luni, nu mai are credibilitate. Si-a pierdut-o si, cu toate stradaniile sale, e greu sa o mai recapete. E târziu si lumea s-a cam saturat de lacrimi scurse pe umarul lui Stolojan, de glumitele pe seama gaozarului si a pasaricii si a altor vorbe de prost gust rostite de cel ce în 2004 promitea tepe în Piata Universitatii pentru Nastase si oamenii lui.
Iar discursul de la revenirea în lumea declaratiilor suna ca o jignire la adresa lui Victor Ponta. O întrebare ridicata la fileu i-a dat prilejul sa afirme ca, dupa alegeri, va numi un premier care sa serveasca interesului ntional. Altfel spus, premierul în functie nu a servit acestui interes ci, altuia, strain de ceea ce astepta presedintele de la el. Chiar daca USL va câstiga cu 99,99%, lucru imposibil, Basescu se va tine de cuvânt. Nu pentru ca Victor Ponta ar fi cel mai slab premier pe care l-a avut România de la Dascalescu încoace, ci pentru ca el, presedintele jucator, are un meci cu premierul, înca de pe vremea când acesta nu se visa ca va ajunge numarul unu la Palatul Victoria. Si, atunci, nu ar fi pacat ca acest derby sa se termine în coada de peste?
Precum o sulfa, presedintele stie si cum sa puna problema, pentru a impresiona asistenta înaintea alegerilor de la sfârsitul anului. Fiecare remarca a sa, pusa în cârca actualilor guvernanti, contine o miza doza de otrava: Ca ar fi nevoie de o remaniere, ca raportul de tara va fi unul dezastruos, ca în România nu se mai respecta valorile statului de drept, iar peste toate, România este suspectata ca nu mai este capabila sa organizeze alegeri libere, dupa fraudele înregistrate la referendum.
Cine nu-l cunoaste pe Traian Basescu, îi da dreptate. Are talent – pe vremuri avea si sarm si lipici la oamenii simpli de la sate, are fata de hahalera, iar pâna acuma lucrul acesta l-a ajutat sa câstige voturi, are o privire care îti taie respiratia atunci când vorbeste de problemele cu adevarat grale ale României. Din nefericire, în ultimul an, mai vizibil în ultimele sase luni, nu mai are credibilitate. Si-a pierdut-o si, cu toate stradaniile sale, e greu sa o mai recapete. E târziu si lumea s-a cam saturat de lacrimi scurse pe umarul lui Stolojan, de glumitele pe seama gaozarului si a pasaricii si a altor vorbe de prost gust rostite de cel ce în 2004 promitea tepe în Piata Universitatii pentru Nastase si oamenii lui.
Autor Victor Nafiru
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu