Ponta şi Iohannis trebuie trimişi urgent înăuntru, în televizor!

De când scriu în presă, în preajma unor alegeri m-am simţit dator să pledez pentru vot, să scot în evidenţă importanţa votului într-un sistem democratic. Scriam şi mă temeam că plictisesc cititorii, ocupaţi, poate, cu treburi mai presante sau neinteresaţi de politică. Pentru prima oară se întâmplă un fenomen uluitor; oamenii ies în stradă pentru dreptul de a vota! Clar, astăzi, îndemnul: „Toată lumea la vot!” sau sugestia: „Votul tău contează!” au devenit anacronice!

Este o mobilizare generală pentru votul din 16 noiembrie. Se ştie, cei care cer organizarea alegerilor în aşa fel încât întreaga diaspora să poată vota, sunt în primul rând susţinătorii lui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale. Dar, au ieşit şi pesediştii, mai din proprie convingere, mai îndemnaţi de lideri, care au înţeles că trebuie şi ei, social-democraţii, să se manifeste, ca să arate că şi ei există şi să-şi mobilizeze susţinătorii. Pentru că mişcările de stradă ale maselor sunt contagioase. Şi, în câteva zile, din puţini se pot face mulţi. Şi deja nu mai sunt puţini, fenomenul fiind de o amploare fără precedent. Oricum, per global, conform statisticilor, susţinătorii lui Iohannis sunt ceva mai puţini decât cei ai lui Ponta. Ceea ce îi face mai nervoşi. E ca la fotbal, echipa condusă, de obicei devine mai agresivă. Uneori, agresivitatea dă rezultate. Alteori se transformă într-un joc cu durităţi în afara regulamentului. Acest lucru nu aş dori să se întâmple. Să ne dăm la picioare şi să ne încăierăm cu toţii pe teren.

Deşi sună periculos, e mai bine să o spui, să avertizezi, decât să ascunzi pisica moartă după uşă. O ascunzi şi începe să pută. Trebuie spus că există o asemănare între fenomenul ruperii Ucrainei şi ruptura politică şi socială care se manifestă în România. Motivele sunt uşor diferite şi prăpastia nu este atât de adâncă, dar atitudinile se radicalizează de la o zi la alta şi manifestările pot exploda devastator.

Cred că amândoi candidaţii rămaşi în cursa pentru Cotroceni trebuie să-şi dea seama de pericol şi să acţioneze pentru atenuarea lui, nu pentru escaldare. Şi staffurile lor de campanie trebuie să-şi dea seama. Şi pentru aceasta cei doi candidaţi trebuie trimişi urgent în ring, să se confrunte, să arate tot ce ştiu, tot ce pot. Tensiunea din stradă trebuie transferată în televizor. Altfel iese cu rupere de oase. Şi cu o rupere mai mare! Probabil că sunt unii care chiar îşi doresc asta. Şi dacă şi-o doresc nimeni nu le-o poate scoate din cap. Dar, chiar şi aşa, orice dorinţă de unire sau de despărţire trebuie să fie rezultatul unor confruntări de idei şi rezultatul alegerilor prin vot. De aceea cerem dreptul la vot, nu?