Se schimbă ceva, pe ici, pe colo?

Există o stare de surescitare în PD-L, ceva ce nu s-a mai pomenit! Sâmbătă, 14 mai, la Bucureşti, au loc alegerile pentru desemnarea liderului Partidului Democrat-Liberal şi a echipei de conducere a partidului. Alegerile interne nu s-au desfăşurat chiar ca în Statele Unite ale Americii, cu conferinţe în pieţe publice, cu fanfare, baloane colorate şi steguleţe, dar efortul organizatoric din perioada campaniei elctorale a fost uriaş.

Pedeliştii de frunte ai ţării au bătut ţara în lung şi în lat şi s-au întâlnit la sate şi oraşe, prin cămine culturale, case de cultură, săli de sport, săli de spectacole. Febrilitatea specifică perioadelor electorale a fost evidentă şi multe proiecte au fost amânate pentru după alegerile interne, după formula: staţi să vedem cine iese câştigător.

De multe ori dăm vina pe politicieni pentru că amână luarea unor decizii, dar hai să recunoaştem, în aceste cazuri, mai vinovată este mentalitatea strămoşească a românului, cum că mai importanţi decât instituţiile sunt şefii care le conduc. Şi la urma-urmei românul are dreptate, pentru că la noi: şefu-i şef şi în şanţ!

Deci, vor fi alegeri la PD-L şi sunt doar două variante: ori se revizuieşte tot, dar nu se schimbă nimic, ori se schimbă câte ceva, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, dar nu se revizuieşte nimic. În primul caz, adică în situaţia în care Emil Boc va fi câştigător, acesta va primi un suflu nou, suficient pentru a-şi duce mandatul până la capăt. Astfel că nu se va schimba nimic, doar că Boc şi echipa lui îşi va revizui atitudinea, în perspectiva alegerilor generale, iar Blaga şi echipa lui vor face joc de glezne, pe margine, în aşteptarea perioadei de după alegeri, când mai mult ca sigur PD-L-ul va trece în opoziţie, prilej pentru schimbarea echipei de conducere. În cazul al doilea, adică în situaţia în care Blaga va câştiga şefia partidului, schimbarea, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, va fi evidentă. PD-L-ul se va prezenta ca un partid nou, care va critica greşelile fostei echipe şi va încerca să câştige simpatia electoratului printr-o nouă imagine. Exclusiv printr-o nouă imagine, deoarece pentru fapte revoluţionare nu e timp, iar faptele revoluţionare nu se fac înaintea alegerilor, ci după.

Probabil PD-L-ul îşi va schimba şi sigla, poate chiar şi numele, deoarece mai mulţi oameni din echipa lui Blaga, printre care Frunzăverde ocupă un loc important, au vorbit de nenumărate ori despre aceste schimbări de imagine. Cu ce şanse, nu putem şti deocamadată. Depinde de tupeul, hai să-i zicem curajul, de inteligenţa, de viziunea sau lipsa de viziune de care vor da dovadă. Dar un lucru este sigur, zic eu. Preşedintele României (aţi observat că, deocamdată, nu spun, al românilor), Traian Băsescu, va trece în opoziţie şi faţă de partidul din care provine. După ce Băsescu s-a situat în opoziţie, faţă de... opoziţie, în noul context se va afla în opoziţie cu toate partidele. Şi cu PSD şi cu PNL şi cu PD-L. Desigur şi cu UDMR-ul, deoarece UDMR-ul a fost întotdeauna de partea celor care guvernează.

Adevărul este că această situaţie îi va conveni cel mai mult lui Băsescu. Pentru că îi va oferi prilejul unui discurs populist, prin care va încerca să-şi atragă simpatia populară, împotriva tuturor partidelor. Abia în această situaţie Băsescu va avea prilejul să se dea de partea românilor. Nu ştim dacă îi va mai merge. Să recunoaştem, până acum i-au cam ieşit proiectele. Dacă va avea succes şi de data aceasta, eu zic să-l proclamăm pe Băsescu împărat. A, nu are imperiu. Atunci, măcar voievod. Mijlociu la stat, mijlociu la sfat.

Sigur că glumesc. Dar parcă poţi să ştii ce visuri de mărire trec prin capul celor care s-au obişnuit cu puterea?!