Icoane pe sticla din colectia Emilia Dumitrescu, prelegere la Muzeul Brailei

Memoriei Emiliei Dumitrescu (1921–2005), pictorita si graficiana, cel mai important artist brailean din a doua jumatate a secolului al XX-lea, ii este închinata, de Muzeul Brailei, cea de-a cincea întâlnire cu publicul din seria „Aer.Apa.Arta”.

Intâlnirea are loc sâmbata, 26 iulie 2014, ora 11,30, la la Centrul Cultural Nicapetre si are tema: Icoane pe sticla din colectia ”Emilia Dumitrescu”.

”Prelegerea de luna aceasta se concentreaza asupra unui segment mic, dar deosebit de valoros, din donatia facuta de artista Primariei orasului Braila în anul 2000 – anume, colectia de icoane pe sticla. Totodata, prelegerea este un pandant al expozitiei „Note de drum din Vrancea si Maramures” (deschise la Galeria „Gheorghe Naum” începând cu 24 iulie) si este menita sa întregeasca informatiile despre preocuparile care au ghidat activitatea Emiliei Dumitrescu în decursul deceniului al VII-lea.

Colectia de icoane pe sticla a fost constituita, cel mai probabil, între 1961 si 1967, în timpul calatoriilor de documentare întreprinse de artista în Maramures, si cuprinde 13 piese. Dintre acestea, una apartine centrului de pictura pe sticla din Sandl, Austria Superioara, celelalte provenind din ateliere nord-transilvanene aflate în zona de iradiere a vestitului centru de la Nicula. Cu exceptia unei replici databile în anii ’60 ai secolului trecut, toate icoanele apartin celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea.

Achizitionate în primul rând pentru frumusetea lor, icoanele pe sticla din colectia „Emilia Dumitrescu” nu sunt doar piese de o certa valoare artistica, ci si bogate surse de informatie privind istoria culturala, sociala si religioasa a spatiului catolic germanofon si a celui transilvanean între secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.

Alaturi de expozitia „Note de drum din Vrancea si Maramures”, pe care o completeaza, prelegerea de sâmbata îsi propune sa contureze o imagine mai cuprinzatoare despre dimensiunea, diversitatea si semnificatia darului pe care Emilia Dumitrescu a înteles sa-l ofere orasului sau natal” (Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf).