LOCUIREA ÎN POEZIE. O estetică a supravieţuirii. Convorbiri Nicolae Grigore Mărăşanu cu Viorel Coman

În ziua de 8 decembrie 2017, în primitoarea sală a Muzeului „Carol I” din Brăila, amfitironul, domnul Ionel Cândea, directorul muzeului, a primit oaspeţi preţioşi. Este vorba despre scriitorii Nicolae Grigore Mărăşanu şi Viorel Coman, cei care au dantelat un volum de convorbiri amicale cu titlul „Locuirea în poezie - O estetică a supravieţuirii - Convorbiri”, apărut la Editura Istros Muzeul Brăilei Carol I, Brăila 2017.

O întâlnire de excepţie, un regal, ce a conturat, ca într-un perfect triunghi echilateral, trei evenimente: 6 decembrie, ziua Sfântului Ierarh Nicolae şi a numelui marelui poet brăilean, 7 decembrie, zi aniversară în care poetul a sărbătorit cununa celor 80 de ani şi 8 decembrie, ziua de ieşire în lume a acestui volum de confesiuni.

Alături de amfitrion şi de autori, la masa festinului literar au fost prezenţi scriitorii Valentin Popa, Vasile Datcu, Zamfir Bălan, iar în sală, colegi de condei, cei ce sunt întotdeauna împreună la asemenea întâlniri frumoase, liceeni dornici să se împărtăşească din izvorul cuvântului scris al acestor doi mari autori şi un numeros public.După prezentările de rigoare, a urmat un moment emoţionant în care, poetului Nicolae Grigore Mărăşanu i s-a înmânat, de către academicianul, prof. Univ. Dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei "Carol I", Brevetul şi Medalia Mihail Kogălniceanu, cu ocazia celor 80 de ani de viaţă şi 55 ani de poezie. Apoi au fost rugaţi să cuvânteze invitaţii prezenţi.

Scriitorul Valentin Popa, vorbind despre „intervievat”, a arătat că îl consideră un poet pe care îl vede aşezat alături de alţi mari poeţi, ca Marin Sorescu de exemplu, în cărţile de specialitate. A avut o întrebare retorică cu referire la ţinta celui care a iniţiat acest interviu. Răspunsul reiese din intenţia de a-l prezenta şi altfel pe acest valoros poet, N. G. Mărăşanu, care „Deşi născut în balta Măraşului, cu o educaţie primară precară, deşi a debutat târziu (la peste 30 de ani), în timp ce colegii săi de condei băteau deja cărarea clasicizării, deşi are o formaţie juridică, nu filologică, iată că, zestrea de creaţie, păstrată cu grijă şi ocrotită în starea ei de gestaţie, revizuită apoi şi abia într-un final publicată, a făcut dovada unui talent inconfundabil.” Ca noutate însuşi autorul mărturiseşte în carte că urmează un nou dar, „Comedia valahă – balade...”, volum în care va aprofunda tema „spaţiului deltaic”, cum frumos numeşte dumnealui ţinutul acesta al bălţii brăilene din ce în ce mai puţin povestit în scrierile ultimilor ani.

Scriitorul Vasile Datcu, omul cu un discurs şăgalnic şi jucăuş a accentuat nuanţa de „luptă” între cei doi, agresor (cel care întrebă) şi victimă (cel care răspunde), vrând parcă să afle de câte ori, pe parcursul acestui interviu, a avut loc un schimb de roluri. Accentuând ideea de „spaţiu deltaic”, considerând „Delta” un fel de „Destin”, a remarcat trensformarea trinnghiului isoscel al deltei într-un triunghi echilateral, perfect, format din timp, spaţiu şi eul poetic al celui care s-a dovedit a fi un „crescător de poeme”, un făuritor de „poezii cu poveste”, în care din spatele cuvintelor explodează omenescul. Dovadă aceast volum ce poate fi considerat „un adevărat manual de supravieţuire”.

Scriitorul Viorel Coman, coautorul acestui volum, a mărturisit că, pornind în acest demers al interviului, a abordat tactica „întrebărilor în straturi” şi consideră că longevitatea creatoare a acestui „măr bun în an cu rod bun” este dovada incontestabilă că poetul N. G. Mărăşanu posedă o „genetică literară” decantată în timp „sub capac sadovenian”, ca o zestre ce porneşte cu texte sclipind „ca nişte fulguraţii, retuşate apoi cu taine de creaţie (cu argăsiri, precum păstorul priceput), cu înşurubări de vorbe, care l-au ajutat pe poet să supravieţuiască prin poezia ce l-a ocrotit ca o centură de siguranţă”. Acest volum supraîncărcat cu multe „confesiuni grele de amintiri” va fi reluat în ediţia a doua ce va primi încă 100 de pagini de întrebări şi răspunsuri.

Poetul Nicolae Grigore Mărăşanu, cu modestia ce îl caracterizează, a arătat faptul că a răspuns cu ezitare acestei provocări, deoarece „nu este aşa uşor să mărturiseşti”. Chiar l-a suspectat pe Viorel Coman: „vrei să-mi furi adâncul?”. Apoi, plin de atâtea amintiri legate de balta copilăriei sale ce a pierit aproape de tot, a hotărât că până nu „ne desţărăm” cu toţii, este necesar ca lucrurile să fie spuse, pentru a nu lăsa adevărul să se piardă în vălurile cenuşii ale uitării.

A fost o întâlnire de suflet la care emoţia vorbitorilor s-a transmis publicului care a primit cu emoţie autografe pe volumul de excepţie, ce va rămâne o carte de căpătâi pentru iubitorii de Brăila şi nu numai. Felicitări celor doi „complici” în făurirea acestui fapt literar de excepţie!