Un om între oameni

De Georgiana Tudor 16 Februarie 2015, 10:40 Atitudini

col. Costica GavrilaSe culeseseră viile si floarea soarelui, iar gospodinele erau la culesul porumbului. Într-o astfel de zi a venit pe lume colonelul Costică Gavrilă în localitatea Romanu, judetul Brăila. Se trage dintr-o familie de plugari din tată în fiu, pe linie paternă, si de dascăli, pe linie maternă. Părintii i-au fost model de demnitate, iar bunicul David, cântăret la strană și învătător, l-a îndrumat în toate.

A fost un copil năstrusnic, dar întelegător. A făcut clasele I-IV în sat, apoi a urmat liceul "Nicolae Bălcescu" în Brăila. De perioada adolescentei îsi aminteste cu drag, e prima la care s-ar întoarce cu toată inima dacă timpul s-ar da înapoi. Licean fiind îsi purta cu mândrie uniforma, pe care o respecta cu sfintenie, iar năzbâtiile din vremea aceea îi palpită și acum inima cu fior de joc.

Mama si-ar fi dorit să se facă învătător ca bunicul, tatăl alături de bunic insistau să intre în tagma preotiei, dar tânărului îi era sortită altă cale. Într-o seară a vacantei de vară, a mers cu "nenica" la păscut. Era un văr de-al mamei cu o figură spartană, cu un fizic viguros, înalt ca bradul, de-a dreptul intimidant, dar avea si o cultură dezvoltată care îl fascina pe tânărul nostru. Privind la stele, i-a povestit întâmplări din războiul la care fusese nevoit să ia parte, transmitându-i admiratia pentru armată. La un moment dat, acesta îi spune: "Măi, nepoate, neam de neamul nostru nu a învătat atâta carte cât înveti tu. Măi, nepoate, tu să te faci ofiter".

Având o personalitate puternică, a izbutit să iasă victorios în conflictul familial creat de noua orientare profesională, iar Costică Gavrilă îsi urmează visul de a ajunge la o scoală militară. În august 1952 a intrat la Scoala de ofiteri infanterie nr. 1 Sibiu, iar după scoala de la Sibiu, a urmat cursurile Centrului de perfectionare de la Făgăras.

Însă, a făcut în asa fel încât a împlinit si visurile părintilor săi. A devenit profesor în cercetare initiindu-se astfel în arta de a educa, iar credinta a investit-o în profesia sa si în marile valori pe care le-a rezumat într-un dicton al Asociatiei Comunitare a Cercestasilor României, filiala Decebal, pe care a înfiintat-o în Brăila, după ce s-a retras din învătământul militar: "Demnitate, iubire și decentă".

Nu s-a retras din vointă proprie, ci din cauza desfiintării catedrei în cercetare, fapt ce a năruit toată munca sa. Fire idealistă, la început a fost dezamăgit, dar pe parcurs a descoperit bucuriile meseriei în care s-a implicat trup si suflet. Memoriile la care, de altfel, lucrează găzduiesc desfăsurarea celor 42 de ani de muncă în slujba Armatei Române.

Faptul că a fost un profesor exceptional reiese din mărturiile numerosilor elevi care i-au trecut prin mână si care au ajuns oameni adevărati. Ce îti poti dori mai mult ca profesor decât să îl auzi pe generalul cu 5 stele spunând: "Domnule profesor, la fiecare stelută pe care am obtinut-o se află contributia dumneavoastră".

Porecla sa era "Masculul" si i s-a tras de la îndemnul cu care îsi corija studentii: "Fii, măi, mascul, nu mârlan!". I-a avut colegi pe profesorii săi la Sibiu, iar dragostea studentilor, cu care nu era deloc indulgent, s-a manifestat în diverse feluri atrăgând invidii nefondate asupra sa.  Majoritatea elevilor săi gândindu-se la anii formării lor, îl mentionează  cu respect și entuziasm pe colonelul Costică Gavrilă ca pe un părinte.

L-am întrebat despre esecuri, acestea tin de sănătate. Perfectionist, nicicând nu a urmărit succesul, totusi realizările sale dovedesc că l-a obtinut. Mândru este de toti copiii săi, naturali si de la scoală. Pe proprii copii i-a învătat să muncească, să obtină totul pe cont propriu, la fel cum învătase si el de la părintii săi: "Uitati-vă la mine si la mama voastră (învătătoare de mare calibru), dacă vreti să obtineti ceva, munciti să ajungeti ca noi!" Fiul a urmat o carieră în Armată Română la fel ca tatăl, depăsindu-i cu mult functia, iar fata lucrează la SRI.
col.Gavrila la Congresul de Dacologie
Odată retras la Brăila, a înfiintat cercetăsia pe care a vrut-o o scoală de educatie civică si patriotism, dar s-a lovit de reticenta si indiferenta celor multi nereusind să atingă nivelul dorit. Totusi, a condus si îndrumat sute de copii prin toată tara si în străinătate nu atât pentru recreere, cât pentru învătare practică.

 A doua oară ce ar face? S-ar implica si mai mult, desi sub o privire retrospectivă pare că a făcut imposibilul. Acum aflat la bătrânete încă luptă cu toate fortele pentru lucrurile în care crede. Pentru rezumarea personalitătii sale sunt suficiente cele mărturisite de el în timpul interviului:

„Mi-am făcut din profesie un cult fiind ofiter cercetas militar. Educatia este filozofia vietii mele, sunt convins că o comunitate educată e cultă si prosperă. Iubesc natura si caut să o cunosc cât mai mult. Sunt un dac si studiez dacologia, care este evanghelia poporului meu. Sunt mândru de tara mea".

„Mă dezgustă tot ceea ce derapează de la o conduită decentă. Acest lucru înseamnă pentru mine ineducatie. Detest minciuna si oamenii care se folosesc de ea pentru a-si atinge scopurile. Nu-mi plac oamenii care nu stiu pentru ce trăiesc si ce vor de la viată".

 

Autor Georgiana Tudor 16 Februarie 2015, 10:40 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

  1. SISU DUMITRU 17 Februarie 2015, 18:52

    Daca am avea asemenea concetateni atit la nivel central csi mai ales aici in ROMANU sigur n-as scrie acest mesaj sub imboldul regretelor.Pacat ca intodeauna de unele persoane ne aducem aminte atunci cind sunt spre sfirsitul vieti. Asa e in ROMINIA..........

  2. Ion Gheorghe 18 Februarie 2015, 10:45

    Pentru cei ce-l cunosc , articolul ar putea fi doar o\"fraza\" din povestea \"Colonelului \" asa cum il numesc majoritatea cunoscutilor lui. Pentru cei cu care a lucrat , la un palier profesional a ramas un exemplu si un fost dom\'Profesor gata sa-l salute cu stima , militareste si cu mesajul \"Demnitate si respect\" . Daca despre onoare si respect ar trebui sa facem o lista , in primele randuri ar trebui sa fie si colonelul Gavrila. Despre cei multi din satul lui, numai de bine, pe care i-a putut ajuta cu cate-un comision facut la armata sau pe la vreun director la angajare , e de bine . Restul, ca tot romanu(Romanul) impartial privitor de Antene si visator la cai verzi pe garduri, nu avem prea multe pretentii . In rest, cuvinte putine despre oameni de calibrul sau. Din fericire sau din pacate armata nu se mai face, caci daca era obligatorie, Colonelul Gavrila era cel mai iubit dintre poporeni!

Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii