Sentimentul românesc al impozitului
Faţă de impozite, românul are sentimente contrare dar profunde. Pe de-o parte, avem “delegarea responsabilităţilor” prin hotărâtul “Eu de ce plătesc impozite?”, ca de exemplu, în “De ce să arunc hârtia la coş, nu e treaba primăriei să strângă gunoiul? Eu de ce plătesc impozit?” sau “De ce să dau eu zăpada din faţa casei/blocului? Eu de ce plătesc impozit?”.
Sau mult mai simplu, “De ce nu ne dă? Eu vreau să se dea, că de-aia plătesc impozit!” Pe de altă parte, impozitele atât de vehement clamate nu sunt plătite: “De ce să plătesc eu impozit? Să aibă Ponta/Băsescu/Xulescu de unde să fure? Ia mai dă-i în măsa!”.
Sau mult mai simplu, “De ce nu ne dă? Eu vreau să se dea, că de-aia plătesc impozit!” Pe de altă parte, impozitele atât de vehement clamate nu sunt plătite: “De ce să plătesc eu impozit? Să aibă Ponta/Băsescu/Xulescu de unde să fure? Ia mai dă-i în măsa!”.
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile







Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu