Adevarata istorie a comunismului în România (V)

Asa cum se cunoaste, forta unui stat rezida în taria si functionalitate institutiilor sale. Prima lovitura data României, chiar la 22 decembrie 1989, a fost împotriva mecanismului economico-social intern, institutiilor fundamentale ale statului, ca memorie sociala, care au fost suprimate si a fost creat ”un nou cadru legislativ” total nefavorabil interesului national.

Deci, a avut loc suprimarea tuturor structurilor de putere ale statului, desfiintat rolul economic al statului fara a se pune altceva mai eficace în loc, suprimarea centrelor industriale si a pietei internationale a României din spatiul CAER, considerarea industriei românesti ”un morman de fiare vechi”, distrugerea structurilor organizatorice si de productie din agricultura cu pagube imense produse fondului agro-zootehnic, adoptarea ”cadrului legislativ antiromânesc” al procesului de reforma inclusiv prin crearea acelor organe hibride de tipul FPS si FPP care mai mult au pulverizat economia accentuându-i caderile si împingând tara într-o criza adânca, fara precedent, în care se zbate si astazi si nu poate folosi decât în mica masura – din cauza pulverizarii formelor de proprietate – fondurile pe care le pune la dispozitie Uniunea Europeana.

Au mai fost suprimate de puterea postdecembrista si o serie de alte programe nationale de o necesitate vitala pentru România, cum ar fi:
- Decretul-Lege nr. 47/04.02.1990 al CFSN – a suprimat Programul National de perspectiva pe perioada 1976-2006 pentru amenajarea Bazinelor Hidrografice ale României care continea un ansamblu de masuri privind: sistematizarea întregii retele hidrografice a tarii; regularizarea tuturor cursurilor de apa; amenajarea unor bazine si lacuri de acumulare si a retelei de irigatii; prevenirea si combaterea poluarii apelor si a eroziunii solului; valorificarea potentialului hidroenergetic; dezvoltarea navigatiei interioare, aici intrând si Canalul Bucuresti-Dunare; cresterea productiei piscicole etc.
- Decretul-Lege nr. 48/04.02.1990 al CFSN – a suprimat Programul National pe perioada 1976-2010 pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier al României.
- Prin  Decretul nr.103/07.02.1990 al CFSN au fost sistate lucrarile de amenajare a Deltei Dunarii.
Acestea sunt numai o mica parte din opera de distrugere a economiei românesti la comanda straina dar cu ”mâna româneasca”.

Este legitim pentru orice om de buna credinta sa întrebe si sa se întrebe retoric: Ce contineau comunist si antiromânesc aceste programe si motivele pentru care ele au fost suprimate? Oare fapta cetatenilor români care au participat la aceste suprimari sau nu au împiedicat suprimarea acestora, nu echivaleaza cu tradare nationala?

O problema care încalca spiritul si traditiile milenare ale poporului român, ce ar putea fi considerata si ca opera de stergere a memoriei colective românesti, vizeaza neclarificarea scopului prezentei trupelor României în zonele externe de conflict din Irak si Afganistan, statutul acestor trupe. Si în acest caz ar putea fi vorba de incapacitati politico-manageriale ale celor alesi sa conduca destinele tarii reflectate în politica amatoare a presedintelui Basescu care antreneaza România în aventuri care, pe de o parte, contravin interesului national iar, pe de alta parte, cauzând si un accentuat grad de izolare a tarii pe plan international.

Politica pro-americana a lui Traian Basescu de creare a Axei Bucuresti-Londra-Washington a provocat înrautatirea relatiilor României cu principalele tari membre ale UE – Germania si Franta iar aceeasi politica promovata de acelasi autor în zona Marii Negre a provocat înrautatirea relatiilor tarii noastre cu Federatia Rusa, cu Ucraina si cu Republica Moldova.

In situatia aceasta sensibila si complexa România nu poate sa nu ia în considerare faptul ca invadarea Irakului (dar si a Afganistanului) de catre SUA constituie cea mai impopulara actiune externa americana de la razboiul din Vietnam încoace, ca interventia SUA în Irak s-a desfasurat fara mandat ONU si fara sustinerea Consiliului de Securitate al ONU (chiar si fara mandat NATO) iar presedintele George Bush a sfidat rapoartele Inspectorilor ONU, ca invazia Irakului a fost declansata sub pretexte false iar asocierea României la o actiune internationala ilegala a încalcat toate standardele în materie.
Din aceste considerente, cererea de clarificare a participarii militarilor români la coalitia din Irak si Afganistan si chiar pentru readucerea lor în tara nu poate fi considerata ilegitima.

Desi România este membra a NATO din noiembrie 2002, prestigiul ei, valoarea si importanta strategica pentru SUA si NATO nu mai sunt aceleasi pe care le-a avut în perioada 1968-1985. In 2002 România a fost invitata sa adere la NATO, exceptând considerentele de ordin geostrategic si geopolitic pentru tara noastra considerata ”Marea Poarta dinspre Orient a Europei”, si pentru modul ”exemplar” cum si-a îndeplinit ”CRITERIILE” de aderare. Astfel:
- România si-a distrus, dupa 1989, industria nationala atât cea siderurgica, printre cele mai vechi din Europa, cât si pe cea constructoare de masini; era o vreme când România producea mai multe masini de aschiere a metalelor decât SUA; deci nu mai suntem un concurent pentru firmele occidentale;
- România si-a distrus flota comerciala strategica si flota de pescuit oceanic care, la 31.12.1989, numarau: 277 nave comerciale cu o capacitate de 5.412.000 tdw, a cincea din lume ca marime si 69 nave de pescuit oceanic. Distrugându-ne flota am pierdut orice control în politica strâmtorilor, eliminându-ne din geopolitica Marii Negre. De asemenea, România a pierdut si în ceea ce priveste puterea sa geopolitica fiind aproape înlaturata de pe axa drumurilor comerciale care leaga Orientul de Occident, unele drumuri de pe acest ax ocolind România. Deci nu-i mai putem concura nici pe greci care sunt carausii lumii si nici alte companii navale si de pescuit din tarile membre ale NATO;
- Mai presus de toate, România si-a distrus industria de aparare care, pâna în 1989, asigura exporturi de armament de peste un miliard de dolari. Conflictul cu Federatia Rusa lasa România si fara Kalasnikov, acest patent fiind obtinut de România pe vremea tratatului de la Varsovia.

Clarificarea statutului trupelor române participante în zonele de conflict externe mai este impusa si de misiunile îndeplinite de militarii americani. Asa cum se stie, militarii americani participanti la conflictele din Irak si Afganistan si din celelalte peste 138 de alte tari, nu au misiunea de a apara SUA si nici lupta împotriva terorismului ci aceea de a proiecta puterea Americii la scara globala. România ce ar putea face cu „profesionistii” sai?  Ce putere va proiecta si care îi vor fi beneficiile?
***
Analizând retrospectiv faptele aratate, fara exagerare si cât mai obiectiv, se pare ca nu am învatat prea multe de la istorie si exista riscul de a o repeta. Asa ne putem explica succesiunea de esecuri  în primul rând politice, din ultimii 17 ani, care au adus România într-o situatie dezastruoasa si în stadiul de sinucidere nationala.

Intr-o lume normala un proces al comunismului poate fi o întreprindere respectabila si cu mari contributii la perfectionarea societatii. Intr-o lume anormala, falsa si mincinoasa, ca a noastra, un astfel de lucru devine, prin pripeala, ura si dorinta de razbunare, un nonsens si, pâna la urma, chiar o crima. S-a pornit în aceasta actiune cu înversunare, anarhie si la întâmplare, cu o singura dorinta bine camuflata: ”comunismul românesc sa fie ucis” dar, în fapt, s-a urmarit uciderea României.

Sa ne amintim ca procesul de dezmembrare a României a fost declansat de catre Komintern, organizatie oculta masonica, atât prin documentele sale de baza (cele 21 de conditii de aderare la Komintern) cât si prin statutul adoptat în 1922 la cel de al doilea Congres al PcdR si la congresele urmatoare.

Nu au reusit sa dezmembreze atunci România nici Kominternul si nici PcdR, nu a reusit sa faca acest lucru nici Hitler, în 1939, prin Tratatul Ribbentrop-Molotov de împartire a sferelor de influenta din estul Europei, nu au reusit aceasta nici Churchill-Rooselvelt-Stalin, în februarie 1945 la Yalta, nu a reusit sa ne dezmembreze nici planul ”Valev” de la orizontul anilor 60 si a esuat si diversiunea sovieto-occidentala din 1989-1990 de a dezmembra România. Si, Dumnezeu stie cu câte probleme si actiuni de felul acesta va mai fi încercata România.

Sa asteptam vremuri mai bune pentru ca vremurile, ca si vremea, sunt schimbatoare. În aceasta asteptare sa nu comitem gesturi sinucigase pe care sa le suporte generatiile viitoare.