Reuniunea Nationala a Tinerilor Ortodocsi din România, impresii de participant

In perioda 3-6 septembrie 2014, tineri alesi cu grija din rândul seminaristilor, ai grupurilor corale de la Liesti-Galati si Viziru-Braila, dar si dintre participantii la olimpiada de religie au reprezentat cu vrednicie Eparhia Dunarii de Jos la Reuniunea Nationala a Tinerilor Ortodocsi din România organizata la Baia Mare.

Sub obladuirea parintilor Banica Simion, Zlate Daniel si Munteanu Cosmin copiii s-au alaturat cu bucurie si cântec de slava lui Dumnezeu celorlalti participanti veniti din toate eparhiile din tara si diaspora.
 
Acum voi parasi tonul jurnalistului si il voi adopta pe cel al martorului direct caci simt ca numai astfel v-as putea transmite trairile  si anvergura evenimentului la care am fost binecuvântata sa iau parte.

Inca din autocar am fost impresionata de atmosfera deosebita creata de cântecele corurilor ingânate de toti, cântece bisericesti, patriotice si populare ce au marturisit credinta noastra si ne-au unit întru spirit. Dupa o zi întreaga de mers cu autocarul am fost cazati în satul Bozânta Mare la familii. Modul acesta de gazduire a fost mai inspirat decât un hotel de 7 stele, deoarece oamenii ne-au întâmpinat cu gogosi si caldura sufleteasca.

Am fost coplesiti de o ''ospitalitate agresiva'' dupa cum spunea Dan Puric în conferinta de a doua zi la care am asistat cu totii fermecati; dar am legat si prietenii speram durabile de vreme ce  lacrimi curgeau de ambele parti in momentul despartirii. Joi am ajutat cu totii la desfasurarea slujbei de dimineata la parohia ''Inaltarea Domnului'' de care am apartinut pe parcursul sederii noastre la Baia Mare.

Desi straini unii de altii ne simteam cu adevarat frati întru Hristos prin cântarea la Sf. Liturghie. Au urmat discutiile pe tema martiriului Sf. Brâncoveni si a Sf. Euharistii la scoala Nichita Stanescu. Grupele de discutii au fost formate aleatoriu prin tragere la sorti, astfel încât a fost putin probabil ca tineri din aceeasi eparhie sa ajunga în aceeasi grupa.

Experienta a fost deplina deoarece am avut ocazia de a descoperi problemele comune cu care se confrunta tânarul ortodox astazi comparativ cu martiriul sfintilor, ce însemna atunci sa-ti dai viata pentru credinta ta si ce înseamna astazi. Sentimentul de a nu fi singur în aceasta lupta este probabil cel mai mare câstig pe care l-am obtinut.  Masa de prânz si de seara ne-a fost servita tip catering, iar dupa-amiaza am vizitat Muzeele de Istorie si Arta. Concert Brio Sonores si Grigore Lese si mai presus de toate Conferinta Dan Puric pe care am fi prelungit-o la nesfârsit. Ni s-a cântat si vorbit pentru suflet. Ziua s-a incheiat cu rugaciunea de seara la Catedrala Sf. Treime ''venind la apusul soarelui''. Pentru concertul Paulei Seling eram prea obositi si dornici de a ne întoarce la familiile gazda.

Ziua de vineri a început tot cu rugaciunea de dimineata, a continuat cu discutiile pe teme religioase, o conferinta despre Grigore Pintea Viteazul si vizita la Muzeul Satului unde ne-am pierdut în peisaj purtând si noi costume nationale pentru mult asteptata procesiune. Dupa cina, ne-am organizat pentru mars. Fiind grupul 12 am stat la coada, dar nu si la cântat.''Hristos în mjilocul nostru! Este si va fi!''. Baia Mare a fost luata cu asalt de peste 1000 de tineri marturisitori ai credintei ortodoxe si ai traditiilor populare. Nici noi nu puteam aproxima lungimea sirului, în schimb puteam raspunde salutului  entuziasmat al bai-marenilor de pe strada, din incinta magazinelor si de la ferestre. La un moment dat a iesit pe balcon o multime de copii costumati de petrecere asa ca întreaga procesiune a început sa-i cânte '' La multi ani'' sarbatoritului.

Ajunsi la catedrala, am aprins cu totii lumânari si ne-am rugat. Ne-a binecuvântat P.F. Parinte Patriarh Iustinian ce ne-a împartasit din experienta sa spunând ca are 93 de ani din care 70 i-a slujit lui Dumnezeu; a transmis un mesaj de pace dorindu-si cu ardoare sa faca disparute bombele atomice si chimice.

Seara am revenit la gazde sarind din nou peste concert deoarece aveam noi prieteni cu care sa ne petrecem ultima seara. Despartirea a fost grea, drumul de întoarcere placut, iar bucuria imensa, caci dupa cum am spus acum nu mai eram singuri, eram mai multi cu aceleasi enigme si probleme ce s-au usurat ca prin minune.

Multumim lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit a participa la aceasta reuniune si speram sa i ne alaturam si anul viitor la Cluj.