Procesul înfaptuirii Marii Uniri în anul 1918 (II)

De Redactia 25 Noiembrie 2013, 11:10 Atitudini
Din martie 1918, dupa Unirea Basarabiei pe calea democratica cu România, activitatea patriotilor ardeleni si bucovineni aflati în Rusia, în frunte cu O. Ghibu, s-a intensificat în scopul înfaptuirii depline a idealului unitatii nationale a românilor.

Basarabia devenise un teren propice pentru activitatea românilor transilvaneni si bucovineni, tinând cont de faptul ca dupa armistitiul de la Focsani si pacea de la Bucuresti cu Puterile Centrale guvernul tarii, condus de Al. Marghiloman, din ratiuni de politica externa, manifesta circumspectie si vigilenta fata de activitatile antiaustro-ungare, adoptând, fortat, unele masuri coercitive.

Ca si în întreaga noastra istorie s-a dovedit înca o data necesitatea conlucrarii, a solidaritatii depline între românii din toate provinciile istorice în momentele cruciale, de cumpana pentru destinele natiunii.

Dovada este activitatea politica pe care avea s-o realizeze la Chisinau Comitetul National al românilor emigrati din Austro-Ungaria.39 Astfel, la 6 octombrie 1918 a fost redactata la Iasi, Declaratia Comitetului National al românilor emigrati din Austro-Ungaria. Întrucât acest document de mare importanta istorica si politico-nationala nu a putut fi imprimat si difuzat la Iasi, sub guvernul filogerman condus de Al. Marghiloman, el a fost publicat la Chisinau, în „România noua”, de unde a fost difuzat în toate provinciile românesti ca si în întreaga lume.

În aceasta declaratie se exprima hotarârea de autodeterminare si separare definitiva de Austro-Ungaria, a Transilvaniei si Bucovinei, precum si unirea lor cu România.

Onisifor Ghibu consemneaza în memoriile sale ca „declaratia aceasta avea sa fie facuta cunoscuta în toata lumea, ea exprimând vointa autentica a poporului român din cele doua provincii”.

Continutul ei a fost facut cunoscut public si în cadrul unei mari adunari tinuta în sala Eparhiala (cea mai încapatoare sala din Chisinau), la ea participând sute de români transilvaneni, bucovineni si basarabeni. Manifestarea a avut loc cu încuviintarea generalului A. Vaitoianu, comisarul general al guvernului român pe lânga Directoratul general al Basarabiei.

Informati ca în localitate se afla în vizita, de câteva zile, Charles Vopicka - ministrul plenipotentiar al S.U.A. pe lânga guvernul român de la Iasi - (de origine ceh, în scopul de a lua contact cu conationalii sai, în privinta masurilor ce se impuneau în legatura cu formarea iminenta a Republicii Cehoslovace), organizatorii ardeleni si bucovineni l-au invitat direct cât si prin generalul A. Vaitoianu sa participe la adunarea populara româneasca, care avea sa adopte importante hotarâri politico-nationale. A fost invitat, de asemenea, R. Sarrit, consulul Frantei la Chisinau.

Deosebit de semnificativ este faptul ca prima parte a serbarii a fost consacrata aniversarii evenimentului istoric crucial petrecut cu un an în urma si anume declararea autonomiei Basarabiei si crearea Republicii Democrate Moldovenesti, ceea ce confirma înca o data solidaritatea dintre miscarile românesti pentru unitate nationala din diferite provincii istorice.

Partea a doua a programului serbarii, în cadrul careia avea sa se citeasca Declaratia de Unire a Transilvaniei si Bucovinei cu România, a fost tinuta în secret pâna în dimineata zilei de 21 octombrie 1918, despre aceasta având cunostinta doar trei membri ai Comitetului si anume dr. G. Baiulescu, fost primar al orasului Brasov dupa eliberarea sa temporara de catre armata româna; dr. Ioan Nistor, profesor la Universitatea din Cernauti, unul dintre principalii conducatori ai miscarii de eliberare nationala din Bucovina, si dr. Onisifor Ghibu.

Cuvîntul de deschidere a fost rostit de dr. G. Baiulescu, care, dupa ce a adus basarabenilor omagiul românilor din Austro-Ungaria, „a abordat cu un curaj impresionant problema viitorului acestora, declarând ca acest viitor urmeaza sa se pecetluiasca astazi, aici, la Chisinau, prin singurul lor organ reprezentativ autentic, care este Comitetul National. În încheiere, G. Baiulescu a declarat ca „românii din Transilvania si Bucovina se considera desprinsi pentru totdeauna de catusele care i-au tinut veacuri de-a rândul ferecati de o împaratie fara suflet si ca începând de astazi ei se socotesc cetateni ai României Mari, de la Nistru pâna la Tisa”. Presedintele Comitetului National a dat apoi citire Declaratiei oficiale prin care se consfintea marele act istoric al Unirii. O. Ghibu relateaza ca „întreaga sala a fost cuprinsa, la citirea acestei Declaratii, de un delir cum nu s-a mai pomenit vreodata pâna aici”.

In numele Bucovinei, a rostit un impresionant discurs prof. dr. I. Nistor, dupa care s-a ridicat la tribuna reprezentantul Frantei. Diplomatul francez a adus un calduros omagiu „noii Românii de la Nistru pâna la Tisa, care a luat fiinta astazi”. El a spus între altele: „Eu nu voi uita niciodata ce se datoreste armatei române, care dupa frumoasele succese de la Marasti si Marasesti a trebuit cu lacrimile în ochi sa puna sabia în teaca {datorita abandonarii fronturilor de catre armatele rusesti, n.ns.). Rasa (natiunea, n.ns.) româna îsi are... constiinta destinului sau. E veche, e plina de vitalitate, e hotarâta. Scoborâtoare din colonistii lui Traian al caror tip îl pastreaza si astazi, oprimata de atâtia stapâni deosebiti în cursul istoriei ei lungi si dureroase, toti românii au înteles ca a sosit ora sa se uneasca într-o singura natiune”.

R. Sarrit declara în încheiere ca „de aceea sarbatoarea de azi aduna pe toti amicii României. Ea reaminteste primul pas spre unire în momente tulburi când a fost un merit sa lucreze si când oarecare îndoieli în realizarea visului frumos s-au transformat în realitatea de azi: România de la Nistru pâna la Tisa”.

Cuvântarea diplomatului francez a avut un efect electrizant asupra asistentei. Publicul intoneaza Marseillaise; oratorul e purtat pe brate, sotiile ardelenilor, bucovinenilor si basarabenilor prezente în sala arunca sute de flori. Minute întregi sala aclama si jubileaza cuprinsa de o fericire nemaiîntâlnita vreodata.

Dupa aceste momente emotionante, urca la tribuna reprezentantul diplomatic al S.U.A., Vopicka, care în cuvântul sau afirma între altele: „Domnilor! Sunt fericit ca ma aflu în mijlocul dumneavoastra si ca pot lua parte la o izbucnire de sentimente atât de înaltatoare, tocmai într-o clipa când pretutindeni rasuna trâmbitele victoriei noastre. Natii care s-au ridicat sa zdruncine dreptul si sa întroneze în lume forta, cad astazi, în fata statelor ce lupta cu încredere pentru dreptate. Avem mângâierea sa vedem ca aceasta dreptate triumfa astazi”.

În continuare Vopicka a declarat: „Desi România a fost scoasa din lupta înainte de vreme, totusi noi o socotim în rândurile Aliatilor fiindca a jertfit si a suferit ca si noi”. În încheiere, el a afirmat ca „aduce siguranta Statelor Unite ca în curând vom sarbatori ziua României Unite”.

Cuvintele ministrului plenipotentiar al celei mai mari puteri din lume au fost acoperite de ropote de aplauze.

„Arhimandritul Gurie, viitorul mitropolit, se urca pe scena si da binecuvântarea sa întregii adunari care a consfintit Istorica Declaratie de Unire a Transilvaniei si Bucovinei cu România”.

Aceasta adunare desfasurata pe solul Basarabiei, prima provincie româneasca unita cu Tara, avea un caracter simbolic, anticipând hotarârile istorice plebiscitare de la Cernauti si Alba Iulia, prin care zeci de mii de oameni consacrau unirea pe veci a Bucovinei si Transilvaniei cu România.

Dupa cum remarca ziarul „România noua”, „niciodata în trecutul lui de aproape doua mii de ani neamul nostru n-a avut o zi mareata, ca ziua de ieri...”, în sfârsit, ieri - sublinia acelasi ziar - s-a milostivit Dumnezeu de noi si ne-a harazit o clipa mare la Chisinau, cu prilejul aniversarii proclamarii autonomiei Basarabiei. Românii din toate tarile, în frunte cu înaltii reprezentanti ai clerului, ai armatei si autoritatilor civile si cu reprezentantii celor mai mari puteri din lume, America si Franta au proclamat unirea întregului neam românesc, de la Nistru la Tisa într-un singur stat national independent”.

În intentia românilor ardeleni si bucovineni emigrati a fost ca o manifestare similara sa se organizeze în aceeasi zi si la Iasi, în Piata Unirii, în cadrul careia sa se prezinte aceeasi Declaratie.

Din ordinul lui Al. Marghiloman, primul-ministru al guvernului , adunarea de la Iasi a fost zadarnicita de politie. La sfârsitul manifestatiei de la Chisinau a sosit o telegrama de la Iasi din partea Comitetului Românilor transilvaneni si bucovineni de aici, prin care se relata despre imposibilitatea desfasurarii proiectatei adunari nationale. În aceeasi telegrama se relatau unele aspecte în legatura cu reactia „publicului, cu incidentele din Piata Unirii, determinate de masurile restrictive ale guvernului filogerman condus de Al. Marghiloman.

Organizatorii ieseni aduceau la cunostinta confratilor de la Chisinau ca „în clipa învalmaselii se anunta automobilul regal. Publicul îl opreste si M. S. Regele se scoboara din automobil, dând ordin armatei sa se îndeparteze. Apoi, urmat de multime, regele Ferdinand continua drumul pe jos pâna la Palatul regal, în aclamatiile incontenite ale manifestantilor care strigau: «Traiasca M. S. Ferdinand, împaratul tuturor românilor».

De aici manifestantii s-au îndreptat în cântece nationale spre Legatia Frantei, „unde d. ministru Saint Aulaire a rostit un patriotic discurs, pe care l-a încheiat cu cuvintele: „Acum, va rog sa cântati Desteapla-te române”. „De la Legatia franceza publicul s-a îndreptat spre celelalte legatii aliate, în drum, trecând pe lânga Ambasada germana, s-au facut demonstratii ostile”.

Relatarea acestor evenimente petrecute la Iasi prin citirea telegramei, arata Onisifor Ghibu, „a trezit în sufletul românilor ardeleni, bucovineni, basarabeni, regateni, macedoneni si timoceni adunati de soarta în capitala Basarabiei valuri de sentimente patriotice ce nu pot fi exprimate prin viu grai omenesc”.

Evenimentele de însemnatate istorica, politico-nationala de la Chisinau au avut repercusiuni asupra vietii politice de la Iasi. în primul rând ambasada germana a cerut lamuriri de la Legatia americana si de la cea franceza si si-a exprimat protestul fata de declaratiile reprezentantilor lor facute în cadrul adunarii românesti de la Chisinau, prin care au sustinut hotarârea românilor din Transilvania si Bucovina de a uni aceste provincii istorice cu România.

Dar cele mai vehemente proteste au fost întreprinse de ambasadorul german pe lânga guvernul condus de Al. Marghiloman, ceea ce l-a determinat pe acesta sa-si prezinte demisia regelui Ferdinand.

Adunarea populara de la Chisinau a avut astfel implicatii politice exceptionale, anticipând nu numai deciziile apoteotice de la Cernauti si Alba Iulia, dar contribuind si la caderea unui guvern care nu reprezenta aspiratiile nationale. Se deschidea astfel o etapa noua, luminoasa în istoria poporului român, întrucât noul guvern constituit sub conducerea generalului C. Coanda avea sa decida intrarea din nou în lupta, alaturi de Aliati, a armatei române, pentru eliberarea teritoriului national si crearea conditiilor propice pentru ca poporul român sa-si determine soarta sa pe cale democratica, întregindu-si astfel unitatea national-statal.

Acad. Constantin MARINESCU

Sursa: revista "Dacoromania"

 

Autor Redactia 25 Noiembrie 2013, 11:10 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate