Prietenului meu din Romania
Sambata, 22 iunie 2013, la Teatrul Maria Filotti din Braila a avut loc manifestarea "Basarabia pe cruce" la care a participat Corul "Burebista" din Straseni, Republica Moldova, la invitatia Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina" din Braila.
Inainte de a pleca spre casa, duminica, 23 iunie a.c., la sediul Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina" din Braila, str. Marasti nr. 13, membrii corului "Burebista" din Straseni s-au intalnit cu membrii asociatiei si cateva membre ale Asociatiei Cultul Eroilor filiala Braila.
Intr-o atmosfera plina de emotie, s-a cantat, s-au depanat amintiri. Cuvantul de ramas bun al profesoarei Macari Nina, din Straseni, pe care il reproduc in totalitate, a fost unul cald, emotionant, rostit si trait cu tot sufletul:
Prietenului meu din România,
Dragă prietene! Am fost acasă… Am fost la România, alintat de verdele căruia dumneata ii eşti aproape. Să ştii că invidia pentru că Voi locuiţi la sanul ţării-mume îmi mai zdreleşte un picuşor inima (glumesc!)… Voi sunteţi răsfăţaţii…, noi ne visăm acolo şi imaginar sorbim frumuseţea Ţării, din seva rădăcinilor căreia ne tragem şi noi originea…
Nu ne mai pasă că suntem hăiduiţi, că ruşii ne-au etichetat cum au vrut ei, că şi Voi (nu mă refer la dumneata personal, simplu îmi exprim durerea, ba e şi părerea mărturisită a unor tineri din România, pe care i-am întîlnit în drum) sunteţi "bantuiţi de frica”, ca nu cumva Unirea Basarabiei cu Patria-mamă să sporească numărul forţelor ostile României, adică a maghiarilor, care sunt şi ei "povară înlăcrimată” pentru Ţara-mamă… Asta e…
Cînd e vorba de probleme, Basarabia se pune pe cantar… Las ,,filosofia cantarului” într-o parte, ca să-ţi mărturisesc bucuria ce-mi umple fiinţa că am putut să pipăi cu talpa piciorului fiecare piatră pavată în străzile minunatului oraş – Brăila; că am avut ocazia să admir de la etajul 5 al unui cămin varfurile copacilor ce inundă oraşul "cu verde”…
Ştii, Prietene, copacii "de acasă” sunt altfel, sunt parcă dintr-o poveste… De fapt, totul mi s-a părut ireal de frumos… Aerul…, aerul e altul, e un aer purificator, întremător…, e aerul Ţării noastre!
O! Dar Dunărea?! Acolo se desfăşura Festivalul Internaţional al cântecului militar. Cată frumuseţe!!! Nu ştiu dacă poţi să-ţi imaginezi… Am urmărit cum se ridică luna pe cer, schimbîndu-se la faţă - de la un alb pal la roşu de foc, iar după ce s-au aprins candelabrele în noapte, luna se aliniase şi ea în luminile lor şi nu mai desluşeai nimic, decît feierie, basm, lume; multă lume bună, multă lume inteligentă…
Cultura e la ea acasă în Brăila! Muzica, acordurile căreia răsunau în noapte, ecoul lor fiind duse departe – în cer, pe pămînt, pe apa Dunării, plesnind la atingerea miliardelor de picături, precum pescăruşii argintii şi dalbi, veniţi şi ei din Cer…
Impresii… ce voi face cu ele? Le voi tăinui în fericirea revederii Patriei, le voi mîngîia în fiece clipă, dăruindu-le astfel nemuririi, nemurirea ce m-a contopit pe veci cu Patria mea scumpă – România.
Inainte de a pleca spre casa, duminica, 23 iunie a.c., la sediul Asociatiei "Pro Basarabia si Bucovina" din Braila, str. Marasti nr. 13, membrii corului "Burebista" din Straseni s-au intalnit cu membrii asociatiei si cateva membre ale Asociatiei Cultul Eroilor filiala Braila.
Intr-o atmosfera plina de emotie, s-a cantat, s-au depanat amintiri. Cuvantul de ramas bun al profesoarei Macari Nina, din Straseni, pe care il reproduc in totalitate, a fost unul cald, emotionant, rostit si trait cu tot sufletul:
Prietenului meu din România,
Dragă prietene! Am fost acasă… Am fost la România, alintat de verdele căruia dumneata ii eşti aproape. Să ştii că invidia pentru că Voi locuiţi la sanul ţării-mume îmi mai zdreleşte un picuşor inima (glumesc!)… Voi sunteţi răsfăţaţii…, noi ne visăm acolo şi imaginar sorbim frumuseţea Ţării, din seva rădăcinilor căreia ne tragem şi noi originea…
Nu ne mai pasă că suntem hăiduiţi, că ruşii ne-au etichetat cum au vrut ei, că şi Voi (nu mă refer la dumneata personal, simplu îmi exprim durerea, ba e şi părerea mărturisită a unor tineri din România, pe care i-am întîlnit în drum) sunteţi "bantuiţi de frica”, ca nu cumva Unirea Basarabiei cu Patria-mamă să sporească numărul forţelor ostile României, adică a maghiarilor, care sunt şi ei "povară înlăcrimată” pentru Ţara-mamă… Asta e…
Cînd e vorba de probleme, Basarabia se pune pe cantar… Las ,,filosofia cantarului” într-o parte, ca să-ţi mărturisesc bucuria ce-mi umple fiinţa că am putut să pipăi cu talpa piciorului fiecare piatră pavată în străzile minunatului oraş – Brăila; că am avut ocazia să admir de la etajul 5 al unui cămin varfurile copacilor ce inundă oraşul "cu verde”…
Ştii, Prietene, copacii "de acasă” sunt altfel, sunt parcă dintr-o poveste… De fapt, totul mi s-a părut ireal de frumos… Aerul…, aerul e altul, e un aer purificator, întremător…, e aerul Ţării noastre!
O! Dar Dunărea?! Acolo se desfăşura Festivalul Internaţional al cântecului militar. Cată frumuseţe!!! Nu ştiu dacă poţi să-ţi imaginezi… Am urmărit cum se ridică luna pe cer, schimbîndu-se la faţă - de la un alb pal la roşu de foc, iar după ce s-au aprins candelabrele în noapte, luna se aliniase şi ea în luminile lor şi nu mai desluşeai nimic, decît feierie, basm, lume; multă lume bună, multă lume inteligentă…
Cultura e la ea acasă în Brăila! Muzica, acordurile căreia răsunau în noapte, ecoul lor fiind duse departe – în cer, pe pămînt, pe apa Dunării, plesnind la atingerea miliardelor de picături, precum pescăruşii argintii şi dalbi, veniţi şi ei din Cer…
Impresii… ce voi face cu ele? Le voi tăinui în fericirea revederii Patriei, le voi mîngîia în fiece clipă, dăruindu-le astfel nemuririi, nemurirea ce m-a contopit pe veci cu Patria mea scumpă – România.
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu