Pictorul SAVA HENȚIA

La 1 februarie 1848 venea pe lume Sava Henția, în satul Sebeșel, localitate aflată în apropierea orașului Șebeș-Alba, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari pictori români din secolul al XIX-lea.

După absolvirea școlii primare în satul natal, în anul 1862,  acesta pleacă la București, unde continuă studiile, avându-l ca profesor pe cunoscutul pictor Theodor Aman. În perioada cât a studiat la București a pătruns adânc în tainele misterioase ale picturii, fiind influențat de primul artist român modern, pictorul Theodor Aman.

Întretimp, artistul obține o bursă de studii la Paris, unde s-a înscis la „Academie des Beaux-Arts”, devenind elevul pictorului Alexandre Cabanel. Tânărul Sava Henția se întoarce după terminarea studiilor la București, pentru a deveni cadru didactic.

 Participă la Războiul de Independenţă (1877-1878), fiind martorul ocular al acelor scene sângeroase, artistul pictează numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevătrat reporter de război care a așezat pe pânză istoria României.
Să nu uităm că pe frontul Războiului de Independență a participat în același timp și pictorul Nicolae Grigorescu.

Campaniile militare din Războiul de Independență i-au marcat cariera artistică, definitivându-i stilul ce a lăsat amprente semnificative pe manuscrisele istorice ale picturii românești. Din acea perioadă au rămas desenele Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat. Alte desene au devenit ulterior compoziţii executate în acuarelă şi ulei, între care se disting lucrările Întâlnirea şi Transport de provizii pe front.
     


Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic – alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, scene de război, vânătoare, natură statică și pictură murală.

Patrimoniul său artistic este expus astăzi în mai multe muzee, printre care se numără: Muzeul Colecțiilor de Artă din București, Muzeul orășenesc „Ioan Raica” din Sebeș, Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul de artă din Brașov, Muzeul de artă județean Prahova „Ion Ionescu-Quintus” din Ploiești.

Fiind și un împătimit al picturii murale, Sava Henția ia parte la lucrări de restaurare la mănăstirea Brebu, la Biserica ortodoxă din Sebeș și Vințu de Jos.
La 21 februarie 1904 steaua artistului s-a stins, memoria acestui mare corifeu al picturii românești ocupând o pagină importantă în marea carte a culturii neamului.

Înscriindu-se în tendințele vremurilor în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus contribuția la cristalizarea conștiinței naționale românești.

În fiecare an, la 1 februarie, noi cei din Alba Iulia îl omagiem pe marele pictor Sava Henția în satul său natal, alături de profesori, elevi și cetățeni ai acestei localități.