Nicolae Balcescu - un simbol al unitatii nationale (prima parte)
De Redactia
Nicolae Balcescu a vazut lumina zilei la 29 iunie/11 iulie 1819 la Bucuresti. Tatal lui Nicolae Balcescu, Barbu sin Petre „capitanul” apartinea micii boierimi, iar mama sa Zinca Balcescu detinea mosia Balcesti de la Topolog.
N. Balcescu s-a nascut în preajma Revolutiei lui Tudor Vladimirescu din 1821, cel ce avea sa deschida cu sabia sa portile istoriei moderne a României si odata cu aceasta au luat sfârsit si domniile fanariote, ultimul domn fiind Alexandru Sutu.
În aceea perioada Bucurestiul era un oras al contrastelor cu case, palate si gradini foarte frumoase, dar si cu case saracacioase, cu foarte multe biserici, numara 60000 locuitori, fiind un oras în ascensiune.
Pe timpul evenimentelor revolutionare din 1821, familia lui Balcescu a fugit peste granita, stabilindu-se în partile Brasovului. La scurt timp dupa revenirea la Bucuresti, pitarul Barbu a murit în anul 1825, iar mama sa Zinca a ramas vaduva cu cinci copii, cel mai mare Costache având 12 ani, Maria avea 8 ani, Sevastita 7 ani, Nicolae 6 ani, iar Barbu, fiind nou-nascut. Daca tatal, pitarul Barbu, se lasase înfrânt de viata, în schimb mama sa, Zinca se va dovedi o luptatoare, de aici a mostenit si Nicolae stilul de viata de mai târziu.
Nicolae Balcescu nu a cunoscut o copilarie usoara în casa din mahalaua Boteanu, în parte situata pe locurile bulevardului ce-i poarta astazi numele, în dreptul bisericii italiene. La vârsta de 7 ani N. Balcescu a început sa învete carte în particular de la un arhimandrit grec. Astfel timp de cinci ani a învatat într-un cadru familial, începând cu cartea greceasca.
În anul 1832 N. Balcescu a devenit elev al Colegiului de la Sf. Sava. Aici si-a însusit franceza, italiana, germana, istoria universala, aritmetica rationala, retorica, desenul si compunerea în limba româna. În aceasta perioada l-a cunoscut pe Ion Ghica, devenind buni prieteni mai târziu. Nu a avut posibilitatea de a pleca la Paris sau în alte mari orase europene la studii, asa cum au reusit alti tineri români ca: M. Kogalniceanu, Ion Ghica, Nicolae Kretulescu, Dumitru Bratianu, fratii Golescu, Barbu Stirbei si altii.
În anul 1838 devine iuncar în ostire, adica dascal la scoala ostaseasca, unde în ciuda reactiunii unor ofiteri s-a straduit sa scoata în evidenta eroismul de care au dat dovada Mircea, Mihai si Stefan si ca acestia au fost niste voievozi viteji. Cariera militara a lui N. Balcescu s-a terminat în toamna anului 1840, odata cu arestarea sa sub învinuirea de participare la miscarea revolutionara condusa de Dimitrie Filipescu.
A fost judecat si condamnat la 3 ani de închisoare, din care a efectuat un an si jumatate la manastirea Margineni. În aceasta perioada i-a cunoscut pe Eftimie Murgu, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu-Nationalu, Constantin Telegescu si altii. Cu toate conditiile insalubre, care au dus la irosirea sanatatii tânarului carturar, el si-a pregatit viitoarea sa lucrare „Puterea armata si arta militara de la întemeierea principatului Valachiei pâna acum.”
Pe lânga preocuparile politice si stiintifice lua parte activ la viata sociala, se întâlnea cu prietenii, mergea la spectacole, participa la unele petreceri. În aceasta perioada a aparut în viata lui N. Balcescu un personaj feminin, care i-a fost aproape o tovarasa de viata, Alexandra Florescu, cunoscuta sub numele de Luxita.
A avut în intentie de a se angaja din nou în armata, ca ofiter de artilerie. Domnitorul Gheorghe Bibescu i-a facut oferte tentante atât în 1843 cât si în 1844 lui Balcescu, dornic de a atrage de partea sa talentatul si înzestratul tânar. Faptul ca Balcescu n-a ocupat vreun post public s-a datorat fara îndoiala dorintei sale de a-si pastra o pozitie independenta fata de cârmuire, de a nu fi stânjenit în lucrarile sale de cercetare istorica si îndeosebi, de a putea desfasura liber actiunile legate de pregatirea Revolutiei din 1848. Dând dovada de demnitate a ales pastrarea unei libertati morale.
În perioada mai-iunie 1839 a calatorit în Banat pentru un tratament cu ape minerale si pentru a se întâlni si discuta probleme sociale si politice cu Eftimie Murgu si George Baritiu. În 1843 devine membru al Societatii literare si îi cunoaste pe I.H. Radulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, A.T. Laurian, I.D. Negulici, E. Predescu, N. Balasescu. N. Balcescu era un harnic om de cultura, un cercetator pasionat al arhivelor si bibliotecilor, dezvaluind ca istoria avea pentru el un sens practic, ca era o arma în lupta de eliberare sociala si nationala.
În toamna anului 1843 a luat fiinta Societatea secreta „Fratia”, care avea ca deviza cuvintele „Dreptate si Fratie”, viitoarea lozinca a Revolutiei de la 1848. Balcescu a fost, dupa cuvintele lui I. Ghica, „apostolul si initiatorul cel mai ager si mai zelos al Fratiei”. Au mai aderat Alex. G. Golescu-Negru, Ioan Voinescu II, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu, Costache Balcescu, M. Serghiescu-Nationalu, Costachita Filipescu.
Legaturile culturale si patriotice cu Moldova s-au extins, în 1844 a aparut la Iasi si publicatia „Propasirea”, unde au aparut si articole ale tinerilor intelectuali de la Bucuresti, în frunte cu N. Balcescu. În vara anului 1844, Balcescu trece Carpatii si se deplaseaza în Transilvania unde se întâlneste cu George Baritiu, vasnicul conducator al „Gazetei de Transilvania” si al „Foii pentru inima, minte si literatura”, punând bazele cooperarii în revolutia ce o pregateau. În aceasta perioada îi apare lui N. Balcescu prima scriere tiparita la Bucuresti, „Table de istorie politica” si „Table de istoria culturii Tarii Romînesti”.
Preocupat de starea si organizarea ostirii noastre va elabora studiul „Puterea armata si arta militara de la întemeierea principatului Valahiei pâna acum”, lucrare ce a stârnit interesul în societatea bucuresteana. Autorul scoate în evidenta arta militara de la domnitorii „de pe slavitul tron ilustrat de Basarabi”, critica domniile fanariote ce au minimalizat rolul ostirii. Sustine pentru întarirea ostirii un ziar al acesteia si înfiintarea unei scoli militare pentru pregatirea ofiterilor, a introdus conceptul de unire a românilor. Ulterior, N. Iorga a ramas uimit de valoarea stiintifica a lucrarii lui Balcescu, care abia trecuse de 20 de ani.
(va continua)
Ioan Galdea
Alba Iulia
N. Balcescu s-a nascut în preajma Revolutiei lui Tudor Vladimirescu din 1821, cel ce avea sa deschida cu sabia sa portile istoriei moderne a României si odata cu aceasta au luat sfârsit si domniile fanariote, ultimul domn fiind Alexandru Sutu.
În aceea perioada Bucurestiul era un oras al contrastelor cu case, palate si gradini foarte frumoase, dar si cu case saracacioase, cu foarte multe biserici, numara 60000 locuitori, fiind un oras în ascensiune.
Pe timpul evenimentelor revolutionare din 1821, familia lui Balcescu a fugit peste granita, stabilindu-se în partile Brasovului. La scurt timp dupa revenirea la Bucuresti, pitarul Barbu a murit în anul 1825, iar mama sa Zinca a ramas vaduva cu cinci copii, cel mai mare Costache având 12 ani, Maria avea 8 ani, Sevastita 7 ani, Nicolae 6 ani, iar Barbu, fiind nou-nascut. Daca tatal, pitarul Barbu, se lasase înfrânt de viata, în schimb mama sa, Zinca se va dovedi o luptatoare, de aici a mostenit si Nicolae stilul de viata de mai târziu.
Nicolae Balcescu nu a cunoscut o copilarie usoara în casa din mahalaua Boteanu, în parte situata pe locurile bulevardului ce-i poarta astazi numele, în dreptul bisericii italiene. La vârsta de 7 ani N. Balcescu a început sa învete carte în particular de la un arhimandrit grec. Astfel timp de cinci ani a învatat într-un cadru familial, începând cu cartea greceasca.
În anul 1832 N. Balcescu a devenit elev al Colegiului de la Sf. Sava. Aici si-a însusit franceza, italiana, germana, istoria universala, aritmetica rationala, retorica, desenul si compunerea în limba româna. În aceasta perioada l-a cunoscut pe Ion Ghica, devenind buni prieteni mai târziu. Nu a avut posibilitatea de a pleca la Paris sau în alte mari orase europene la studii, asa cum au reusit alti tineri români ca: M. Kogalniceanu, Ion Ghica, Nicolae Kretulescu, Dumitru Bratianu, fratii Golescu, Barbu Stirbei si altii.
În anul 1838 devine iuncar în ostire, adica dascal la scoala ostaseasca, unde în ciuda reactiunii unor ofiteri s-a straduit sa scoata în evidenta eroismul de care au dat dovada Mircea, Mihai si Stefan si ca acestia au fost niste voievozi viteji. Cariera militara a lui N. Balcescu s-a terminat în toamna anului 1840, odata cu arestarea sa sub învinuirea de participare la miscarea revolutionara condusa de Dimitrie Filipescu.
A fost judecat si condamnat la 3 ani de închisoare, din care a efectuat un an si jumatate la manastirea Margineni. În aceasta perioada i-a cunoscut pe Eftimie Murgu, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu-Nationalu, Constantin Telegescu si altii. Cu toate conditiile insalubre, care au dus la irosirea sanatatii tânarului carturar, el si-a pregatit viitoarea sa lucrare „Puterea armata si arta militara de la întemeierea principatului Valachiei pâna acum.”
Pe lânga preocuparile politice si stiintifice lua parte activ la viata sociala, se întâlnea cu prietenii, mergea la spectacole, participa la unele petreceri. În aceasta perioada a aparut în viata lui N. Balcescu un personaj feminin, care i-a fost aproape o tovarasa de viata, Alexandra Florescu, cunoscuta sub numele de Luxita.
A avut în intentie de a se angaja din nou în armata, ca ofiter de artilerie. Domnitorul Gheorghe Bibescu i-a facut oferte tentante atât în 1843 cât si în 1844 lui Balcescu, dornic de a atrage de partea sa talentatul si înzestratul tânar. Faptul ca Balcescu n-a ocupat vreun post public s-a datorat fara îndoiala dorintei sale de a-si pastra o pozitie independenta fata de cârmuire, de a nu fi stânjenit în lucrarile sale de cercetare istorica si îndeosebi, de a putea desfasura liber actiunile legate de pregatirea Revolutiei din 1848. Dând dovada de demnitate a ales pastrarea unei libertati morale.
În perioada mai-iunie 1839 a calatorit în Banat pentru un tratament cu ape minerale si pentru a se întâlni si discuta probleme sociale si politice cu Eftimie Murgu si George Baritiu. În 1843 devine membru al Societatii literare si îi cunoaste pe I.H. Radulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, A.T. Laurian, I.D. Negulici, E. Predescu, N. Balasescu. N. Balcescu era un harnic om de cultura, un cercetator pasionat al arhivelor si bibliotecilor, dezvaluind ca istoria avea pentru el un sens practic, ca era o arma în lupta de eliberare sociala si nationala.
În toamna anului 1843 a luat fiinta Societatea secreta „Fratia”, care avea ca deviza cuvintele „Dreptate si Fratie”, viitoarea lozinca a Revolutiei de la 1848. Balcescu a fost, dupa cuvintele lui I. Ghica, „apostolul si initiatorul cel mai ager si mai zelos al Fratiei”. Au mai aderat Alex. G. Golescu-Negru, Ioan Voinescu II, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu, Costache Balcescu, M. Serghiescu-Nationalu, Costachita Filipescu.
Legaturile culturale si patriotice cu Moldova s-au extins, în 1844 a aparut la Iasi si publicatia „Propasirea”, unde au aparut si articole ale tinerilor intelectuali de la Bucuresti, în frunte cu N. Balcescu. În vara anului 1844, Balcescu trece Carpatii si se deplaseaza în Transilvania unde se întâlneste cu George Baritiu, vasnicul conducator al „Gazetei de Transilvania” si al „Foii pentru inima, minte si literatura”, punând bazele cooperarii în revolutia ce o pregateau. În aceasta perioada îi apare lui N. Balcescu prima scriere tiparita la Bucuresti, „Table de istorie politica” si „Table de istoria culturii Tarii Romînesti”.
Preocupat de starea si organizarea ostirii noastre va elabora studiul „Puterea armata si arta militara de la întemeierea principatului Valahiei pâna acum”, lucrare ce a stârnit interesul în societatea bucuresteana. Autorul scoate în evidenta arta militara de la domnitorii „de pe slavitul tron ilustrat de Basarabi”, critica domniile fanariote ce au minimalizat rolul ostirii. Sustine pentru întarirea ostirii un ziar al acesteia si înfiintarea unei scoli militare pentru pregatirea ofiterilor, a introdus conceptul de unire a românilor. Ulterior, N. Iorga a ramas uimit de valoarea stiintifica a lucrarii lui Balcescu, care abia trecuse de 20 de ani.
(va continua)
Ioan Galdea
Alba Iulia
Autor Redactia
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu