Lacrima unui veteran

Am vazut un veteran lacrimând. Nu de durere, ci podidit fiind înca de emotia traita cu câteva zile în urma, pe care i-a produs-o un gest al unui copil.

Pentru a participa la ceremonia depunerii de coroane, în ziua de 29 Mai, Ziua Eroilor, colonelul (r) Ioan Corodeanu, veteran de razboi albaiulian, doritor sa-si faca datoria de a-si omagia camarazii care n-au avut norocul sa-i ocoleasca gloantele si schijele razboiului, îsi rula, spre Cimitirul Eroilor, caruciorul în care se afla neavând un picior, fiind îmbracat în uniforma militara.

In apropiere de cimitir, a fost întâmpinat de o fetita de vârsta scolara, cu o floare în mâna, care l-a salutat, l-a întrebat daca a fost pe front si si-a exprimat admiratia pentru frumusetea vestimentatiei, dupa care i-a daruit floarea. Este o dovada clara ca inimile copiilor n-au amortit în totalitate în atmosfera hâda si infatuata, de batjocora la adresa patriotismului, a unui trecut ai carui oameni au zidit fundatia libertatii noastre de astazi.

Pe front, inima osteanului a rezistat în fata amenintarilor, a spaimelor, a suferintelor. Acum, la 87 de ani, în fata unui gest de pretuire, inima veteranului a batut mai puternic si a trimis ochiului o lacrima. Aceeasi emotie i-a înmuiat vocea, i-a umezit ochii si când, prezent la ceremonia aniversara Nicolae Iorga, mi-a povestit si m-a rugat sa scriu si sa comunic si altora vibratia inimii lui.

Ea, lacrima, este manifestarea unei îmbratisari a copilului care s-a comportat spontan, gest rar întâlnit astazi. Câti copii avem, atâtea flori ar trebui oferite veteranilor, cu plecaciune si recunostinta.

SCOALA, SCOALA, VREM CAT MAI MULTI ASEMENEA COPII!

Impresionat a fost si de respectul politistilor, care au oprit circulatia masinilor în raspântia din fata cimitirului pentru ca dumnealui sa traverseze strada. Un salut de aleasa consideratie adresat veteranului.

Si iata cum în aceasta zi de Inaltare a Domnului, când românii onoreaza pe aparatorii acestui popor, care n-au cunoscut odihna si teama de moarte pâna nu si-au stiut neamul în deplina libertate si demnitate nationala, o fetita, iesita dintr-o curte cu o floare în mâna, ne ofera o lectie de înalta emotie, semn ca ostasul tarii este privit, de la aceasta vârsta, cu pioasa admiratie.

In aceastra zi veteranii urbei noastre istorice au trait sentimentul înaltarii sufletesti, simtindu-se o parte din contributia la bucuria celor veniti sa exprime recunostinta si veneratie eroilor care mentin nestinsa faclia aspiratiilor noastre.

Aflat în carucior, întelegem cât de puternica traire a momentului l-a determinat pe domnul colonel (r) Ioan Corodeanu sa nu lipseassca, atât cât mai are de trait, de la ceremonia de pretuire a celor cu care si-a împartit încurajarile si si-a sustinut taria în fata mortii.

Tocmai acest imbold al sufletului sau si al tuturor celorlalti veterani rodeste înnoirea sentimentului patriotic al românilor, care nu trebuie sa uite ca prestigiul tarii este purtat ca un trofeu de umerii acestor bunici, ocrotitori ai României.

prof. Georgeta Ciobota
sursa: text si foto, revista ”Dacoromania” nr. 70