Hramul Capelei militare Sf. Mucenici Brâncoveni

Ziua de 15 august marcheaza nu doar Adormirea Maicii Domnului, Ziua Marinei si a orasului Braila, ci si mazilirea domnitorului Constantin Brâncoveanu. Biserica ortodoxă a hotărât comemorarea martiriului familiei Brâncoveanu în ziua de 16 august deoarece praznicele împărătesti nu trebuie umbrite si de alte sărbători.

Anul acesta s-au împlinit 300 de ani de la moartea acestora la Istambul, iar Capela Militară din Brăila are hramul acestor sfinti prilej cu care a organizat o frumoasă slujbă acompaniată de corul bisericii, de corul bisericii Sf. Nicolae, dar si de corala armatei dirijată de lt. col. Petrea Gogu.

Spre deosebire de ceilalti ani, corul oaspete i-a supus pe enoriasii obisnuiti sa îngâne strana unui test, deoarece au cântat în amvon, părând scoborâtori din cer, pe tonalităti străine si mult antrenate. A fost o probă de răbdare si adaptare, căci participantul activ a fost nevoit să se transforme în spectator activ ce  îsi însuseste opera si o trăieste interpretând-o în sine, întelegând-o si confruntând-o în propria constiintă, fără manifestări exterioare. Fetele de la corul gazda i-au emotionat pe toti cu balada lui Stefan si a lui Brancoveanu, adevarate lectii de istorie, patriotism, credinta, iubire si putere de sacrificiu.

Printre invitati s-a aflat si un reprezentant al Preasfintitului Casian ce a tinut o predica scurta, la obiect si miscatoare (rar mai întâlnim aceste trasaturi împreuna) slujind alaturi de preotul paroh Leontin Cristian.

Repertoriul armatei a încununat ziua cu o tehnica uimitoare si voci de ingeri ce dau slava lui Dumnezeu. Militarii au primit canonul de la reprezentantul arhiepiscopiei ca anul viitor sa participe la cântarea Sf. Liturghii împreuna cu strana.

Sarbatorirea s-a incheiat cu agapa crestina îndestulatoare si multumitoare pentru toti. Anul trecut oamenii au fost mai numerosi, anul trecut a fost si primarul prezent, dar anul acesta a coborat Dumnezeu printre noi cum face la fiecare rugăciune "unde sunt 2 sau 3 adunati in numele meu, acolo sunt si eu".

Sfintii Brâncoveni sunt extraordinari, un exemplu pentru noi nu atât pentru martiriul pe care noi nu mai suntem obligati sa-l indeplinim astazi, cât pentru viata de familie crestină, de educatie si unire în iubire. Ce părinte văzându-si copii omorâti, ba mai mult îndemnându-i să moară, ar mai fi în stare rămas singur să strige: "Nu mă las de legea mea! Crestin bun m-am născut eu! Crestin a muri vreu!"?.

Noi ne lăsăm tara fără gând la suflet, dar oare rămâne ea nealterată? Rămâne ea vie în interiorul nostru? Este de ajuns să trăiască doar în noi si nu prin noi?

Închei cu îndemnul părintelui: cunoasteti viata Brâncovenilor că nu vă strică! La noi credinta amorteste, ei ne sunt prilej de trezie, vesnica trezie spre a dobândi locul de odihna!