Generalul Traian Rotaru marturiseste si acuza

Participant în al doilea Razboi Mondial, luptator pe cele doua fronturi, astazi trecut de 92 de ani, Domnul General Traian Rotaru, veteran de razboi, raspunde unei autoporunci: "nu fi egoist sa le stii numai tu”, si asterne pe hârtie pentru eternitate o viata traita intens, cu idealuri, temeri si izbânzi.

Martor al marilor confruntari, scapat din ghearele mortii, marturiseste adevaruri si acuza minciuna, falsul si crima, marea nedreptate a momentului. Ostean care a parcurs traseul tragediei de la Est la Vest, "calare” pe tunuri, în paralel cu moartea, în fata careia a "rezistat cu ajutorul lui Dumnezeu”,  îti spune tie, române, cine este veteranul de razboi, în "Scrisoarea unui veteran” (Calare pe vremuri, Ed. Detectiv, Bucuresti 2010, pag.141)

"Suntem acei români care au mai ramas în viata din înclestarea crâncena a razboaielor, pe care le-a dus tara noastra pentru apararea integritatii si întregirea neamului românesc. Raritati din primul razboi mondial si ceva mai multi din cel de al doilea, dar ale caror rânduri se raresc mereu.

Suntem aceia care, la chemarea tarii, am lasat parinti, sotie si copii în poarta lacrimând si plugul în brazda si am plecat: am raspuns.

Suntem pagini din istoria tarii, purtând în corpurile noastre slove adânc sapate de gloante si schije, din luptele pentru Basarabia, Bucovina  si Ardeal.

Suntem aceia care scaldam în sufletele noastre un trecut mândru, dar biologic, macinat de viscole, geruri si ploi de pe fronturi si, mai târziu, de cei 47 de ani, de o societate care nu a vrut sa ne cunoasca,  nu ne-a iubit, chiar ne-a condamnat.

Suntem aceia care, acum, la apusul vietii, privim cu încredere viitorul, deoarece mereu am crezut si sperat în el.

Suntem parintii dvs. si bunicii copiilor dvs., ai celor care vor fauri o tara asa cum am dorit-o noi tot timpul si pe care n-am putut-o realiza dupa speranta.

Suntem aceia pe care tara, careia îi multumim, printr-o Lege „44”/1994, a considerat ca meritam recunostinta ei si, astfel, sa se mai usureze drumul vietii ce îl mai avem de parcurs si nu prea lung.

Suntem aceia care nu dorim sa fim invidiati de nimeni. Vigoarea ne-a fost tocita de urgia luptelor si vremurilor vitrege pentru noi. Oricând am schimba aceste drepturi materiale pe energia si puterea vârstei.        

Suntem aceia care nu dorim sa se mai nasca în tara veterani de razboi, dar daca istoria o va cere, sa nu stea nimeni pe gânduri.

Suntem aceia care credem ca viitorul va aduce un nou titlu de veteran, tot asa de demn, veteran al reconstructiei nationale si fauritor al unei Românii mari si puternice, în granitele ei firesti, în care viata s-o traiesti în belsug si demnitate, o Românie asa cum am vrut-o si am visat-o noi, de-a lungul vârstei de peste 70 de ani.

Suntem aceia care mai cerem însa un singur lucru, mic, modest pe care speram ca îl vom capata. Putina caldura, dragoste si respect. Poate apreciati, când ne întâlniti, ca nu-i prea scump si nici prea mult…” (Curierul National, 1995)

Cu plecaciune, Domnule General,

Prof. Georgeta CIOBOTA
Ec. Ioan STRAJAN
(Dacoromania)