Eutanasierea afacerii de la Rosia Montana
De Redactia
Se discuta mult în aceste zile despre proiectul minier de la Rosia Montana, care a acaparat întreaga viata politica si publica din România. Toata lumea se pricepe mai nou la minerit în frunte cu politicienii, care au reusit sa transforme un subiect economic, din lumea afacerilor, într-o chestiune pur electorala, în care optiunile pro sau contra depind de opiniile unor lideri de partid si mai ales ale sotiilor acestora.
Caci, vorba aceea, în spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie si mai puternica. Un lucru este însa cert si anume acela ca aurul de la Rosia Montana trebuie exploatat, cu o singura si hotarâtoare conditie: sa aduca dezvoltarea si bunastarea în tara, în judet si mai ales la Rosia Montana.
Pentru aceasta, aurul trebuie exploatat dar si procesat, rafinat, pentru a fi transformat în lingouri si alte produse de consum si nu sa fie exportat doar concentratul aurifer, pirita aurifera, asa cum se exporta acum lemnul în loc de mobila produsa în fabricile românesti. Dezvoltarea, progresul, prosperitatea si bunastarea vin atunci când extragi si prelucrezi materia prima, consumi produsul rezultat sau si mai performant, îl exporti. Miza în întreaga lume este sa exploatezi resursa, sa o prelucrezi si sa o exporti.
Ce vor exporta însa investitorii de la Rosia Montana? Se pare ca tot un fel de concentrat aurifer, pentru ca lingourile de aur nu pot fi stantate în România, care si-a pierdut acest drept odata cu lichidarea mineritului aurifer. Si atunci, întreb înca o data: Ce exportam? Cred ca mai mult materie prima, cea mai pretioasa din zona, si nu un produs procesat, lingoul de aur, asa, ca sa nu stie nimeni clar si concret cu ce ne alegem din afacerea Rosia Montana si cum se jefuiesc de fapt bogatiile tarii.
Cred ca acest lucru ar trebui avut în vedere în primul rând, pentru ca importanta este exploatarea zacamântului, dar mai importanta sau cel putin la fel este si prelucrarea minereului în zona. Nu întâmplator, dupa ce au pus stapânire pe Transilvania, imperialii austrieci au construit la Zlatna cea mai mare si mai moderna (în acele vremuri) uzina de procesare a minereului aurifer, astfel ca aici se produceau si lingourile de aur! Uzina de la Zlatna a functionat si dupa Marea Unire din 1918, pâna în anii ’90, dar minereul aurifer, concentratul, respectiv pirita aurifera era expediat la Baia Mare si Oradea, unde se realizau lingourile ce sporeau în primul rând tezaurul Bancii Nationale a României.
Asa ar trebui sa procedeze si guvernantii României de azi! Dar ei se plâng ca nu au bani pentru a porni o asemenea investitie. Adica, ne lipsesc 2 miliarde de euro! Un fleac, daca ne gândim la imensele cheltuieli cu cel mai umflat parlament din lume, la un guvern cu cei mai multi ministri, adjuncti si secretari de stat, directori de sute de agentii, autoritati si inspectorate, directii si inspectii etc., ce colcaie pe malurile Dâmbovitei si sug banii poporului, îi toaca, taind frunza la câini, pe care nici macar nu sunt în stare sa-i stapâneasca, decum sa-i investeasca în afacerea de la Rosia Montana.
Un adevarat balaur institutional, care aduna prin taxe si impozite, tot mai multe si mai diversificate, dar si mai camuflate în accize si TVA, amenzi si tot felul de biruri forfetare, toti banii tarii si îi toaca fara niciun rezultat concret pentru dezvoltare si un trai mai bun.
Cine-i de vina pentru o asemenea situatie si pentru faptul ca nu suntem în stare nici macar când este vorba de aurul tarii, sa-l valorificam prin noi însine? Desigur ca vinovati sunt în primul rând guvernantii din ultimii 15 ani, de când se tot dezbate si întoarce pe toate fetele proiectul Rosia Montana, dar nu au fost în stare sa ia o decizie clara: DA sau BA. Asa cum a facut în aceste zile si premierul Victor Ponta, caz tipic pentru bâlbâiala unei guvernari cât de cât antreprenoriale, competente si performante vizavi de afacerea Rosia Montana.
Domnul premier s-a spalat pe mâini, ca Pilat din Pont, expediind o problema strict economica, financiara si mai ales tehnica, Parlamentului, unde, este stiut, avem alesi care mai de care mai adormiti, dupa chipul si asemanarea celor care îi conduc. Si fiindca am amintit de un mare si celebru guvernator roman, sa mai spunem pentru a fi mai clari vizavi de jocul parsiv al lui Victor Ponta, ca un alt mare comandant militar, celebrul împarat Napoleon Bonaparte, spunea ca atunci când vroia sa rezolve o problema numea un general, iar când vroia sa o omoare, numea o comisie.
Exact asa procedeaza si cei din guvernul Ponta si aliatii lui: numesc o comisie! Asta, desi avem un ministru al Economiei, unul al Marilor Proiecte si unul al Mediului, cu câteva mii de angajati care sunt implicati în proiect si care ar trebui sa decida si nu parlamentul, unde votul secret si lipsa crasa de expertiza tehnica a alesilor ar arunca în aer orice urma de responsabilitate, astfel ca sa nu stie nimeni pe cine va judeca istoria si îl va aseza fie pe piedestal, fie în lada de gunoi. Oricum, premierul Victor Ponta s-a dovedit a fi depasit de probleme reale, esentiale, prioritare ale tarii, astfel ca rând pe rând a dat rateuri si cu Oltchim, si cu Cupru Min, si cu CFR si va esua probabil si în afacerea Rosia Montana sau a gazelor de sist.
Oare statul român nu este în stare sa aiba macar o companie performanta nici atunci când este vorba de aurul tarii?! Trebuie sa ne „privatizeze” si sa ne ia de sub nas toate bogatiile numai statele straine? Asa se întâmpla când nu ai conducatori cu sânge în instalatie! De aceea, nu poti fi nici macar premier, decum presedinte la Cotroceni! Poti fi doar rege, împarat sau bulibasa pus pe afaceri necurate si scandaluri, cum este si tiganeala din aceste zile cu Rosia Montana.
Daca nici presedintele tarii, nici premierul, nici seful Senatului, adica capii tarii nu au o pozitie clara, transanta, si o dau cu neutralitatea si mai ales cu razgândeala, caci din adept al proiectului, pâna si presedintele Traian Basescu a ajuns de facto, un opozant, care, ca de obicei, vrea sa scoata castanele din foc cu mâna altuia, respectiv cu cea a Curtii Constitutionale, atunci cui sa-i apartina decizia? Este incredibil cum un contract economic, public-privat, între statul român si o companie privata, a ajuns buricul pamântului în România, si nimeni nu poate da o solutie definitiva! Ca si în cazul eutanasierii maidanezilor, ne tot învârtim dupa coada, de parca si-a bagat-o dracul si în afacerea Rosia Montana.
Daca nu suntem în stare sa ne facem ordine în tara, poate ca ar trebui sa vina un nou imperiu, ca odinioara cel roman sau habsburgic ca sa ne împace pe toti, pentru ca noi, românii, desi suntem stapânii, ne comportam ca niste biete slugi! Si asta pentru ca ne conduc niste politicieni fanarioti, ahtiati dupa peschesuri care sunt, în cazul Rosia Montana, mai ademenitoare ca aurul!
Gheorghe CIUL
Sursa: revista Dacoromania
Caci, vorba aceea, în spatele fiecarui barbat puternic se afla o femeie si mai puternica. Un lucru este însa cert si anume acela ca aurul de la Rosia Montana trebuie exploatat, cu o singura si hotarâtoare conditie: sa aduca dezvoltarea si bunastarea în tara, în judet si mai ales la Rosia Montana.
Pentru aceasta, aurul trebuie exploatat dar si procesat, rafinat, pentru a fi transformat în lingouri si alte produse de consum si nu sa fie exportat doar concentratul aurifer, pirita aurifera, asa cum se exporta acum lemnul în loc de mobila produsa în fabricile românesti. Dezvoltarea, progresul, prosperitatea si bunastarea vin atunci când extragi si prelucrezi materia prima, consumi produsul rezultat sau si mai performant, îl exporti. Miza în întreaga lume este sa exploatezi resursa, sa o prelucrezi si sa o exporti.
Ce vor exporta însa investitorii de la Rosia Montana? Se pare ca tot un fel de concentrat aurifer, pentru ca lingourile de aur nu pot fi stantate în România, care si-a pierdut acest drept odata cu lichidarea mineritului aurifer. Si atunci, întreb înca o data: Ce exportam? Cred ca mai mult materie prima, cea mai pretioasa din zona, si nu un produs procesat, lingoul de aur, asa, ca sa nu stie nimeni clar si concret cu ce ne alegem din afacerea Rosia Montana si cum se jefuiesc de fapt bogatiile tarii.
Cred ca acest lucru ar trebui avut în vedere în primul rând, pentru ca importanta este exploatarea zacamântului, dar mai importanta sau cel putin la fel este si prelucrarea minereului în zona. Nu întâmplator, dupa ce au pus stapânire pe Transilvania, imperialii austrieci au construit la Zlatna cea mai mare si mai moderna (în acele vremuri) uzina de procesare a minereului aurifer, astfel ca aici se produceau si lingourile de aur! Uzina de la Zlatna a functionat si dupa Marea Unire din 1918, pâna în anii ’90, dar minereul aurifer, concentratul, respectiv pirita aurifera era expediat la Baia Mare si Oradea, unde se realizau lingourile ce sporeau în primul rând tezaurul Bancii Nationale a României.
Asa ar trebui sa procedeze si guvernantii României de azi! Dar ei se plâng ca nu au bani pentru a porni o asemenea investitie. Adica, ne lipsesc 2 miliarde de euro! Un fleac, daca ne gândim la imensele cheltuieli cu cel mai umflat parlament din lume, la un guvern cu cei mai multi ministri, adjuncti si secretari de stat, directori de sute de agentii, autoritati si inspectorate, directii si inspectii etc., ce colcaie pe malurile Dâmbovitei si sug banii poporului, îi toaca, taind frunza la câini, pe care nici macar nu sunt în stare sa-i stapâneasca, decum sa-i investeasca în afacerea de la Rosia Montana.
Un adevarat balaur institutional, care aduna prin taxe si impozite, tot mai multe si mai diversificate, dar si mai camuflate în accize si TVA, amenzi si tot felul de biruri forfetare, toti banii tarii si îi toaca fara niciun rezultat concret pentru dezvoltare si un trai mai bun.
Cine-i de vina pentru o asemenea situatie si pentru faptul ca nu suntem în stare nici macar când este vorba de aurul tarii, sa-l valorificam prin noi însine? Desigur ca vinovati sunt în primul rând guvernantii din ultimii 15 ani, de când se tot dezbate si întoarce pe toate fetele proiectul Rosia Montana, dar nu au fost în stare sa ia o decizie clara: DA sau BA. Asa cum a facut în aceste zile si premierul Victor Ponta, caz tipic pentru bâlbâiala unei guvernari cât de cât antreprenoriale, competente si performante vizavi de afacerea Rosia Montana.
Domnul premier s-a spalat pe mâini, ca Pilat din Pont, expediind o problema strict economica, financiara si mai ales tehnica, Parlamentului, unde, este stiut, avem alesi care mai de care mai adormiti, dupa chipul si asemanarea celor care îi conduc. Si fiindca am amintit de un mare si celebru guvernator roman, sa mai spunem pentru a fi mai clari vizavi de jocul parsiv al lui Victor Ponta, ca un alt mare comandant militar, celebrul împarat Napoleon Bonaparte, spunea ca atunci când vroia sa rezolve o problema numea un general, iar când vroia sa o omoare, numea o comisie.
Exact asa procedeaza si cei din guvernul Ponta si aliatii lui: numesc o comisie! Asta, desi avem un ministru al Economiei, unul al Marilor Proiecte si unul al Mediului, cu câteva mii de angajati care sunt implicati în proiect si care ar trebui sa decida si nu parlamentul, unde votul secret si lipsa crasa de expertiza tehnica a alesilor ar arunca în aer orice urma de responsabilitate, astfel ca sa nu stie nimeni pe cine va judeca istoria si îl va aseza fie pe piedestal, fie în lada de gunoi. Oricum, premierul Victor Ponta s-a dovedit a fi depasit de probleme reale, esentiale, prioritare ale tarii, astfel ca rând pe rând a dat rateuri si cu Oltchim, si cu Cupru Min, si cu CFR si va esua probabil si în afacerea Rosia Montana sau a gazelor de sist.
Oare statul român nu este în stare sa aiba macar o companie performanta nici atunci când este vorba de aurul tarii?! Trebuie sa ne „privatizeze” si sa ne ia de sub nas toate bogatiile numai statele straine? Asa se întâmpla când nu ai conducatori cu sânge în instalatie! De aceea, nu poti fi nici macar premier, decum presedinte la Cotroceni! Poti fi doar rege, împarat sau bulibasa pus pe afaceri necurate si scandaluri, cum este si tiganeala din aceste zile cu Rosia Montana.
Daca nici presedintele tarii, nici premierul, nici seful Senatului, adica capii tarii nu au o pozitie clara, transanta, si o dau cu neutralitatea si mai ales cu razgândeala, caci din adept al proiectului, pâna si presedintele Traian Basescu a ajuns de facto, un opozant, care, ca de obicei, vrea sa scoata castanele din foc cu mâna altuia, respectiv cu cea a Curtii Constitutionale, atunci cui sa-i apartina decizia? Este incredibil cum un contract economic, public-privat, între statul român si o companie privata, a ajuns buricul pamântului în România, si nimeni nu poate da o solutie definitiva! Ca si în cazul eutanasierii maidanezilor, ne tot învârtim dupa coada, de parca si-a bagat-o dracul si în afacerea Rosia Montana.
Daca nu suntem în stare sa ne facem ordine în tara, poate ca ar trebui sa vina un nou imperiu, ca odinioara cel roman sau habsburgic ca sa ne împace pe toti, pentru ca noi, românii, desi suntem stapânii, ne comportam ca niste biete slugi! Si asta pentru ca ne conduc niste politicieni fanarioti, ahtiati dupa peschesuri care sunt, în cazul Rosia Montana, mai ademenitoare ca aurul!
Gheorghe CIUL
Sursa: revista Dacoromania
Autor Redactia
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu