Eşecul MCV
De Cristian Banu
Din momentul în care Comisia Europeană s-a implicat partizan în disputele politice din România, ea şi-a pierdut rolul de instanţă superioară şi orice credibilitate.
Ultimul raport a fost receptat preponderent negativ şi considerat subiectiv. Cu atât mai mult în acest an, Comisia are o problemă fiindcă unele state se folosesc de raportul MCV pentru a amâna incorect aderarea României la spaţiul Schengen, aducând astfel şi o dimensiune de politică externă subiectivismului.
Deşi la modul teoretic, românii sunt cetăţeni europeni, ei nu sunt trataţi ca atare de toate statele uniunii, fiindu-le încă restricţionate anumite drepturi. În plus, din MCV a dispărut tocmai partea cea mai utilă, C. Nu mai este un mecanism de cooperare şi verificare, ci doar unul de verificare.
Ceea ce îi este de reproşat Comisiei nu este atât partizanatul cu “partea greşită” şi susţinerea unui preşedinte impopular. Teza de la care pornesc ei şi apărătorii preşedintelui este că lipsa de popularitate se datorează “măsurilor eroice” de austeritate care “au salvat România de la faliment economic”. Ceea ce este cu totul fals. Deteriorarea bruscă a popularităţii prezidenţiale a apărut mult după ce s-au luat măsurile de austeritate şi are de a face cu un mod agresiv de a face politică.
Comisia Europeană greşeşte flagrant considerând “momentul 0″ evenimentele din vara trecută, ca şi cum ele ar fi apărut din spuma mării ca urmare a marelui intrigant politic Dan Voiculescu. Rămas fără adversari politici, după ce Ion Iliescu s-a pensionat de mult, Vântu este la închisoare, Năstase la închisoare, Patriciu este bolnav şi are alte probleme, regimul Băsescu îl gonflează pe patronul trustului Intact la rang de mare maestru al combinaţiilor oculte, deşi puterea lui reală este mult inferioară. Ca notă de amuzament, este interesantă trecerea de la “Felix”, numele de cod al unui turnător la securitate, la “Varanul” – fiinţă malefică şi exotică. În viziunea propagandei băsesite, Ponta, de exemplu, are de ales, nici mai mult nici mai puţin, între “Calea Varanului şi Calea Bruxellesului”.
În realitate, evenimentele din vară au fost un răspuns politic la o acţiune politică: Traian Băsescu afirma în orice interviu că va ignora majoritatea reieşită din alegeri şi va propune un alt premier. Iar precedentul exista, în 2009 el ignorând o majoritate parlamentară creată în jurul lui Johannis. Şi nu a fost prima dată când Traian Băsescu ignora o majoritate parlamentară, prima fiind chiar în 2004, când, cu ajutorul “Varanului”, l-a pus pe Tăriceanu premier în locul lui Adrian Năstase.
Şi dacă ne uităm în urmă, cam fiecare reproş adus USL de către Comisia Europeană putea avea drept contra-argument un exemplu similar făcut de tabăra prezidenţială şi la care comisia nu reacţionase în nici un fel, unele de-a dreptul scandaloase, cum a fost votul la Legea Pensiilor sau votul pentru un membru al Curţii Constituţionale.
Aşa, raportul MCV a devenit o formă de confirmare a regimului Băsescu, iar comentariul preşedintelui arată că el aşa l-a şi “citit”. Aşa cum Ludovic al XIV spunea, “Statul sunt eu”, aşa spune acum Traian Băsescu, “Statul de drept sunt eu”. Chiar şi pornind de la prezumţia de nevinovăţie şi de bună intenţie, ceea ce este, din păcate, imposibil de acceptat în lumina desfăşurării evenimentelor, este clar că MCV este un eşec şi el trebuie fie încheiat, fie transformat în ceva cu adevărat util.
Ultimul raport a fost receptat preponderent negativ şi considerat subiectiv. Cu atât mai mult în acest an, Comisia are o problemă fiindcă unele state se folosesc de raportul MCV pentru a amâna incorect aderarea României la spaţiul Schengen, aducând astfel şi o dimensiune de politică externă subiectivismului.
Deşi la modul teoretic, românii sunt cetăţeni europeni, ei nu sunt trataţi ca atare de toate statele uniunii, fiindu-le încă restricţionate anumite drepturi. În plus, din MCV a dispărut tocmai partea cea mai utilă, C. Nu mai este un mecanism de cooperare şi verificare, ci doar unul de verificare.
Ceea ce îi este de reproşat Comisiei nu este atât partizanatul cu “partea greşită” şi susţinerea unui preşedinte impopular. Teza de la care pornesc ei şi apărătorii preşedintelui este că lipsa de popularitate se datorează “măsurilor eroice” de austeritate care “au salvat România de la faliment economic”. Ceea ce este cu totul fals. Deteriorarea bruscă a popularităţii prezidenţiale a apărut mult după ce s-au luat măsurile de austeritate şi are de a face cu un mod agresiv de a face politică.
Comisia Europeană greşeşte flagrant considerând “momentul 0″ evenimentele din vara trecută, ca şi cum ele ar fi apărut din spuma mării ca urmare a marelui intrigant politic Dan Voiculescu. Rămas fără adversari politici, după ce Ion Iliescu s-a pensionat de mult, Vântu este la închisoare, Năstase la închisoare, Patriciu este bolnav şi are alte probleme, regimul Băsescu îl gonflează pe patronul trustului Intact la rang de mare maestru al combinaţiilor oculte, deşi puterea lui reală este mult inferioară. Ca notă de amuzament, este interesantă trecerea de la “Felix”, numele de cod al unui turnător la securitate, la “Varanul” – fiinţă malefică şi exotică. În viziunea propagandei băsesite, Ponta, de exemplu, are de ales, nici mai mult nici mai puţin, între “Calea Varanului şi Calea Bruxellesului”.
În realitate, evenimentele din vară au fost un răspuns politic la o acţiune politică: Traian Băsescu afirma în orice interviu că va ignora majoritatea reieşită din alegeri şi va propune un alt premier. Iar precedentul exista, în 2009 el ignorând o majoritate parlamentară creată în jurul lui Johannis. Şi nu a fost prima dată când Traian Băsescu ignora o majoritate parlamentară, prima fiind chiar în 2004, când, cu ajutorul “Varanului”, l-a pus pe Tăriceanu premier în locul lui Adrian Năstase.
Şi dacă ne uităm în urmă, cam fiecare reproş adus USL de către Comisia Europeană putea avea drept contra-argument un exemplu similar făcut de tabăra prezidenţială şi la care comisia nu reacţionase în nici un fel, unele de-a dreptul scandaloase, cum a fost votul la Legea Pensiilor sau votul pentru un membru al Curţii Constituţionale.
Aşa, raportul MCV a devenit o formă de confirmare a regimului Băsescu, iar comentariul preşedintelui arată că el aşa l-a şi “citit”. Aşa cum Ludovic al XIV spunea, “Statul sunt eu”, aşa spune acum Traian Băsescu, “Statul de drept sunt eu”. Chiar şi pornind de la prezumţia de nevinovăţie şi de bună intenţie, ceea ce este, din păcate, imposibil de acceptat în lumina desfăşurării evenimentelor, este clar că MCV este un eşec şi el trebuie fie încheiat, fie transformat în ceva cu adevărat util.
Autor Cristian Banu
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu