Educatia ne-o facem si singuri

Mă tot gândesc de ceva vreme să scriu despre educatie. Stati linistiti! nu despre cea din scoli pe care majoritatea o refuză din cauza atâtor reforme, ci despre lucrurile care ne influentează atât atitudinea fată de scoală cât si caracterul.

S-a dovedit că din punct de vedere psihologic primii sapte ani de viată sunt esentiali. Atunci, părintii prin comportamentul lor si prin atentia pe care le-o acordă copiilor le implementează valorile si îi modelează mai mult sau mai putin, le trasează primele axe. Trebuie să recunosc, asta nu mai este valabil acum. Unii părinti ori lucrează în străinătate ori sunt prea ocupati cu jobul pentru a le acorda copiilor cei "sapte ani de acasă" sau dacă o fac, o fac fugitiv fără să le suplinească întreaga nevoie de afectivitate. Asa că prichindeii din ziua de azi ajung să primească "educatia" de la o societate lipsită de valori, de la reclame, mass-media si nu în ultimul rând de pe internet cu tot ceea ce oferă el.

Până la o anumită vârstă primesti tot ce îti iese în cale, apoi începe perioada selectiei în urma căreia devii apt să alegi, însă dezavantajul constă tocmai în faptul că multe lucruri ne sunt băgate pe gât în scop comercial fără a avea posibilitatea de a alege.

Posibilitatea fascinantă de care dispunem odată cu toată această furtună de informatii de care suntem asaltati este că ne putem foarte simplu autoeduca. E nevoie doar de curajul de a iesi din turmă, de a fi original, de a lăsa deoparte superficialitatea si de a-ti impune tu propriile valori pe care să le respecti chiar dacă nimeni nu o mai face.

Poate par greu de recunoscut. Valorile sunt acele lucruri, fapte, credinte, care ne stârnesc admiratia prin bunătate, frumos, adevăr, devotament si care ne fac să reflectăm că până la urmă asta înseamnă să fii într-adevăr om.

Prin emisiuni au început să apară astfel de exemple: grupuri de tineri care au iesit să dea zăpada pentru că nimeni altcineva nu o face, artisti care pleacă din emisiuni  doar pentru că le-a fost tara jignită ca să nu mai spun de acei oameni extraordinari care renovează clădiri vechi sau pur si simplu aduc un zâmbet pe fată semenilor într-un fel sau altul.

La scară mică acestea se pot realiza printr-un loc oferit în autobuz, un ambalaj aruncat la cos si nu pe jos (să existe si cosuri!). Prea putin însă aflăm despre astfel de lucruri ce ne sunt prezentate ca rarităti, desi nu sunt chiar asa, la ordinea zilei fiind crimele, violurile, scandalurile de orice fel si  nu mai continui.

Acum închei cu o întâmplare la care am fost martoră. Cu câteva zile înainte de revelion două fete au construit un om de zăpadă pentru a sărbători iarna. Au muncit câteva ore la el si era aproape de statura unui om, o adevărată ispravă. Toti pustii  care treceau de mână cu părintii lor se uitau mirati si se bucurau de privilegiul de a vedea o asemnea arătare pe care o văzuseră doar la desenele animate sau printre ornamentele pentru Crăciun. A doua zi chiar am văzut un grup de pici care se jucau în jurul lui fericiti.

În dimineata zilei de întâi ianuarie i-am găsit capul spart de o pocnitoare. A doua zi reparat si peste alte două zile era la pământ, nu mai rămăsese din el decât un morman de zăpadă cu bătul înfipt într-o parte. Arăta sumbru si toti pustii care se bucuraseră până atunci de el se opreau parcă să îi aducă omagiul. I-am întrebat în seara aceea dacă ei l-au stricat, dar au sărit revoltati si tristi spunând că un anume Dragos de la blocul X. De ce a furat motivul de bucurie a mai multi copii si adulti? Unde e respectul pentru frumos, pentru traditie? De ce nu l-a învătat nimeni pe Dragos ce e binele si ce e răul? Sper că va veni o zi în adolescenta sa când îsi va da singur seama si va actiona ca atare ...

"Educatia" ne-o facem si singuri, numai să vrem!