Discursul col.(r) Ioan Galdea la festivitatea organizata la Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti

La festivitatile care au avut loc la Marasesti, in data de 6 august 2013, cu ocazia aniversarii a 96 de ani de la luptele de la Mărăşeşti din 6 august 1917 a participat si o delegatie a Asociatiei Cultul Eroilor din  Alba Iulia formata din col.(r) Ioan Galdea si col.(r) Vasile Miron. Prezentam, in continuare, discursul col.(r) Ioan Galdea tinut la aceasta manifestare:



"Din Alba Iulia, capitala de suflet a Neamului Românesc aducem un omagiu fierbinte eroilor care şi-au jertfit viaţa în urmă cu 96 de ani în luptele pentru desăvârşirea unităţii naţionale. Prin suprema jertfă de sânge în luptele duse în anii 1916-1918, a fost posibilă înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.

Este meritul bravilor români patrioţi, intelectuali, cărturari, care cu înţelepciunea necesară au convins conducerea României de atunci să intre în conflagraţia mondială alături de Antanta în momentul în care se vor obţine tratate politice şi militare favorabile nouă. Un lider de necontestat al acestora a fost Nicolae Iorga care a militat neobosit pentru ca România să intre în război de partea Antantei, pe care-l considera „cea din urmă jertfă de răscumpărare pe care neamul nostru din Ardeal îl aduce pentru robia lui de 2000 de ani”.

Singura posibilitate de a realiza idealul naţional al românilor în acele condiţii istorice era folosirea conjuncturii internaţionale. Războiul la care s-a angajat la 14 august 1916 împotriva Puterilor Centrale a fost un moment de grea încercare pentru poporul nostru şi pentru armata română care era chemată să dea grele jertfe pentru ţelul nobil al apărării libertăţii şi independenţei patriei, pentru întregirea hotarelor şi făurirea unităţii naţionale.

Primul Război Mondial a fost războiul de cea mai mare amploare, cu cel mai mare volum de forţe, în cadrul celei mai mari coaliţii, cu cele mai mari eforturi, cu cele mai grele jertfe, dar urmat şi de cele mai măreţe înfăptuiri, istoricii l-au numit „Războiul pentru întregirea neamului”, fiind posibilă realizarea României Mari.

România avea nevoie acută de sprijinul marilor puteri ale Antantei, în special în aprovizionarea cu armament, tehnică de luptă şi materiale de război. Prin Tratatul politic şi Convenţia militară din 4 august 1916 României i se recunoştea dreptul de a-şi alipi provinciile aflate sub stăpânirea monarhiei austro-ungare, Bucovina şi Transilvania.

În urma operaţiilor militare în faţa unui inamic foarte puternic, România a ajuns într-o situaţie foarte grea, Bucureştiul a fost ocupat în noiembrie 1916, Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au refugiat în Moldova, la Iaşi a fost organizat un guvern naţional, iar Parlamentul a decis modificarea Constituţiei pentru a oferi temei legal reformelor preconizate. Tezaurul naţional ce cuprindea arhivele, valută, valori mari, lingouri de aur, tezaurul Casei Regale, obiecte ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei a luat drumul Moscovei şi de atunci nu s-a mai întors în ţară.
 
Pe teritoriul ocupat de Puterile Centrale, ce însemna o mare parte din teritoriul ţării, s-a organizat un regim de ocupaţie militară. Printr-un uriaş efort militar s-a refăcut o forţă militară ce grupa 460.000 militari. De un real ajutor a fost şi Misiunea militară franceză condusă de generalul Henri Berthelot.

În vara anului 1917 s-au desfăşurat luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Rezistenţa eroică a Armatei a II-a Române conduse de generalul Alexandru Averescu a determinat pe Mackensen să schimbe direcţia de ofensivă a trupelor austro-germane spre Focşani-Mărăşeşti-Adjud.

Desfăşurarea bătăliei de la Mărăşeşti se întinde pe o durată de 29 de zile cuprinsă între 24 iulie şi 21 august 1917, dar ziua de 6 august a avut un caracter decisiv pentru întreaga bătălie. Generalul Eremia Grigorescu, cu celebrele cuvinte „Pe aici nu se trece”, spunea: „Ziua de 6 august a fost scrisă de voi cu litere de aur în cartea vitejiei neamului nostru”. Numai în această bătălie am avut pierderi de peste 12.000 militari.

Biruinţa de la Mărăşeşti a stârnit admiraţia în rândul aliaţilor şi a avut un puternic ecou peste hotarele ţării. Numeroase personalităţi politice şi militare, ziare, posturi de radio, corespondenţi de război, au subliniat eroismul ostaşilor români. Generalul Berthelot aprecia că: „ Soldaţii români luptă admirabil. Ei sunt la înălţimea celor mai viteji apărători, sunt cei mai buni soldaţi din lume”.

Generalul american John Pershing, aflat pe teritoriul francez, exclama plin de admiraţie: „Admir splendidul eroism al armatei române, care şi-a apărat cu îndârjire pământul patriei sale”. Strălucitele victorii obţinute de armata română în vara anului 1917 au zădărnicit planul Comandamentului german de a nimici forţele româno-ruse din Moldova şi a sili România să capituleze.

În această crâncenă încercare, inamicul a pierdut 65.000 oameni, morţi şi răniţi. Şi personalităţile marcante din tabăra adversă au recunoscut succesele armatei române. Contele Czernin, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, relata, în memoriile sale: „La ultima mare ofensivă de la Mărăşeşti trupele lui Mackensen au suferit pierderi sângeroase. Acest succes a încurajat pe români”.

Reflectând impresia puternică produsă în lumea întreagă de vitejia armatei noastre, ziarul englez „Times” aprecia în numărul din 17 august 1917, că: „Românii s-au bătut cu un eroism mai presus de orice laudă. Soldaţii germani au fost atât de violent atacaţi, încât aruncau armele pentru a fugi mai iute ca să nu fie făcuţi prizonieri. Această înfrângere este lovitura cea mai importantă pe care au primit-o germanii în răsăritul Europei”.

Rezistenţa eroică a armatei române în Moldova a salvat statul român, dar totodată, a oprit şi înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia.

Deşi România era victorioasă pe front, situaţia sa s-a înrăutăţit odată cu adâncirea agitaţiilor politice din Rusia. Prin lovitura de stat bolşevică de la Petrograd din 25 octombrie/7 noiembrie, care a modificat complet situaţia Rusiei, România era singură şi înconjurată de duşmani. Generalul Scerbacev, comandantul trupelor ruse din România, a propus germanilor încheierea unui armistiţiu. Prin Pacea de la Brest-Litovsk între Rusia sovietică şi Puterile Centrale, trupele germane au intrat în Ucraina şi au lăsat România total descoperită în faţa Puterilor Centrale şi înconjurată din toate părţile de duşmani.

România trebuia să aleagă între o pace umilitoare sau ocuparea de către inamic a întregului teritoriu al ţării. Guvernul Marghiloman a acceptat o misiune foarte grea, aceea a încheierii unei păci umilitoare la 24 aprilie/7 mai 1918, Pacea de la Bucureşti. Ea a fost deosebit de grea pentru ţara noastră. Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale, iar accesul României la Marea Neagră era permis doar de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa. Armata română urma să fie demobilizată.

Austro-Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor în mod considerabil. Surplusurile de petrol şi cereale ale ţării au fost preluate de către Germania şi s-a prevăzut, de asemenea, controlul german asupra economiei româneşti. Deşi ratificată de Parlamentul de la Iaşi, ea nu a fost promulgată de Regele Ferdinand, deoarece ea nu semnifica decât o necesitate de moment, de natură militară.

Victoriile Antantei din vara anului 1918 au creat condiţii favorabile reintrării ţării noastre în război şi continuării luptei pentru eliberare naţională. Trupele Antantei au trecut Dunărea şi au pătruns în România. Ţara noastră a declarat război Germaniei şi a anunţat că Pacea de la Bucureşti este un act nul şi neavenit. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 Bucureştiul eliberat a primit pe suverani şi autorităţile centrale.

Cu preţul unor mari jertfe în Primul Război Mondial, peste 750.000 de militari, morţi, răniţi, prizonieri, a fost posibil ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia să se înfăptuiască Marea Unire, visul de veacuri al românilor, iar anterior Bucovina şi Basarabia s-au unit cu România, realizându-se România Mare.

Acum după 96 de ani de la aceste importante evenimente ale istoriei poporului român constatăm cu mâhnire apariţia unor pretenţii revizioniste, revanşarde ale iredentismului maghiar, prin vocea europarlamentarului Laszlo Tokes.

Acesta sprijinit de Budapesta, ca un adevărat vârf de lance al maghiarismului, solicită ca Transilvania să devină un protectorat al Ungariei, să se realizeze un drapel al Transilvaniei şi autonomia secuimii, călcând în picioare demnitatea românilor. În evidenţele statistice, la ultimul recensământ figurează în jur de 1000 de secui. La toate aceste fărădelegi şi samavolnicii le răspundem cu un protest ferm şi hotărât că la noi acasă aşa ceva nu se poate înfăptui.

Constatăm cu regret că românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi în Stema Ţării. Am făcut toate demersurile necesare şi aşteptăm ca această eroare să fie îndreptată de către cei în drept cât mai repede cu putinţă.

Prin ofensiva revizionismului maghiar se încearcă modificarea mai multor steme ale unor oraşe şi judeţe din Transilvania, printre care şi stema judeţului Alba, prin eliminarea Tricolorului şi a sigiliului lui Avram Iancu, un adevărat simbol naţional, iar în locul acestora şi-au făcut apariţia simboluri habsburgice. S-a putut merge aşa departe deoarece tot ce se încearcă nu are nici un temei legal.

Anul acesta vom sărbători 95 de ani de la Marea Unire, de la 1 Decembrie 1918, şi nici după atâţia ani, cu toate insistenţele şi eforturile făcute nu avem la Alba Iulia un Monument al Unităţii Naţionale. Până la centenarul Marii Uniri din anul 2018 mai sunt cinci ani, suficienţi pentru ridicarea acestui mult dorit monument şi aşteptăm o implicare mai hotărâtă a autorităţilor locale şi centrale. Dorim ca promisiunile făcute să fie concretizate printr-un monument măreţ, reprezentativ pentru toţi românii şi care să dea strălucire capitalei Marii Uniri.

Începând cu anul 1990 ziua de 1 Decembrie a devenit Sărbătoarea Naţională a românilor. Acum au apărut din nou fel de fel de voci, care nu simt româneşte, şi care încearcă din toate puterile să convingă, că mai potrivit pentru a sărbători este luna mai, decât în decembrie când este frig. Cu cinism, falsitate şi minciună, aceştia recurg la cele mai josnice căi şi metode pentru a păcăli cât mai mulţi iar în final să-şi impună punctul lor de vedere. Dar tot mai mulţi s-au deşteptat, dau dovadă de vigilenţă, iar blândeţea şi indiferenţa au fost înlocuite cu prudenţa şi exigenţa, arătând care sunt adevăratele valori ale românismului".

Ioan Galdea