Braila - poarta deschisa spre Basarabia (partea a doua)

De Redactia 30 Septembrie 2013, 14:03 Atitudini
In 1829, Braila este eliberata de sub stapanirea turceasca si contele Vorontov, Guvernatorul General al Basarabiei (1828-1856), viziteaza orasul in 1835, asa cum povesteste preotul anglican C.B. Elliot in "Note de calatorie":

"Pe strazile principale erau arcuri de triumf de lemn ridicate in onoarea Contelui Vorontov, guvernatorul Basarabiei, care vizitase de curand orasul. In port se faceau mai multe nave de comert englezesti si grecesti".

Calatorul este impresionat de exportul din portul Braila..."Cam 80.000 de capete de vite anual si 250.000 piei de oaie in Ungaria si Germania, peste 500 de nave de câte 200 de tone incarcate cu grau, orz si avaz" (C.J.Karadja). C.B. Elliot a mers apoi pe Dunare pana la Galati, prin Chisinau si Odessa unde s-a imbarcat pentru Turcia.

In 1856, prin tratatul de la Paris, Moldovei i se retrocedeaza partea de sud a Basarabiei. In 1857, Al.I.Cuza era prefect de Covurlui si a fost trimis cu "osebite lucrari" la Ismail si Cahul. In 1859, dupa alegerea lui ca domn al Principatelor Unite va adresa un "Manifest catre cele trei judete din Basarabia "retrocedate" in 1856:

"Venim printre voi ca Domn si ca Parinte ca sa va aducem bucuria si vindecarea ranilor de care ati patimit pana acum. Din ziua in care partea Basarabiei locuita de voi s-a alipit de vechea ei tulpina, ea s-a impartasit de toate bantuirile si nevoile ce de multi ani au navalit aceasta tara a Moldovei, atat de buna si frumoasa".

Pe 11 noiembrie 1863, Al.I.Cuza ii oferea imparatului Frantei, Napoleon al III-lea, alianta tarii sale intr-un razboi impotriva Rusiei, sperand a recapata toata Basarabia (Gh.I.Bratianu). In urma razboiului din 1877-1878, prin Tratatul de la Berlin, sudul Basarabiei este luat din noiembrie de Rusia. Dar relatiile comerciale au continuat si in 1903. Societatea Rusa de Navigatie, pe Dunare, dirija comertul la Cetatea Alba, Ismail, Reni, Chilia, Valcov pana la Galati. Existau curse de vapoare rusesti si austriece intre Odessa si Viena (Nicolae Ciachir). Targurile Chisinau si Ismail aduceau produse manufacturiere, Cetatea Alba - vin, Chilia si Volcov - caviar, Balti - vie si Soroca - tutun.

Dupa realizarea Marii Uniri din 1918, N. Iorga a scris,in 1919, "Calauza in România Veche pentru fratii Basarabeni" si prezinta principalele orase: Iasi, Bacau, Focsani, Brasov, Bucuresti si Braila, manastiri, tinutul Olteniei si Dobrogei pentru a-si da seama "ca nu trec un hotar despartitor de neamuri, ci se intorc in acea Moldova intreaga de odinioara".

La cursurile de vara de la Valenii de Munte deschise de N. Iorga, in anul 1904, cu scopul de a intari sufletul national, au participat invatatori, profesori, preoti, multi tineri (elevi din licee si scoli normale, studenti) si români din teritoriile aflate sub stapanire straina. Prelegerile erau prezentate de elita culturii românesti si urmate de excursii la manastiri sau locuri istorice. Cursurile au avut loc intre anii 1908-1914 si 1921-1940.

Din cercetarile la Arhivele Nationale Braila, am gasit alaturi de nume ale tinerilor studenti din Basarabia si nume de invatatori si tineri din tinutul Brailei. In anul 1924 au participat: Gica si Ionel Stancescu din Braila, Marin Eniceanu (Tibanesti), Dumitru Anghel (Tufesti), Anton si Alexandrina Grigorescu (Ulmu) iar de la Chisinau: Aneta Darie si Teodore Opatsky (studenti) si de la Bolgrad, V. Popazoff. Acesti tineri s-au cunoscut, s-au imprietenit si au petrecut impreuna clipe placute. Profesorul brailean Gheorghe Munteanu Murgoci, bun prieten si colaborator al lui N. Iorga, a prezentat, in 1921, prelegerea "Romanii de peste Nistru".

Tot la Arhive am studiat Fondul Familial Tane Nicolae. Acesta s-a nascut, in 1903, la Braila intr-o familie de negustori de vaza din oras. Bunicul avea ceainarie, case, fabrica de sapun si un hotel. Tatal s-a ocupat de carierele de piatra, avea mai multe case in oras si o vila la Lacu Sarat.

Nicolae Tane a avut patru frati: Vasile (a murit in razboi), Pavel, Ana si Aurora. El a facut scoala primara si liceul "N. Balcescu" din Braila si a urmat Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (sectia Pedagogie). A fost numit profesor de pedagogie la Scoala Normala de Invatatori de la Cetatea Alba (1926-1938) iar doi ani a fost director. A scris articole pe teme de cultura generala, pedagogie, recenzii si traduceri.

In 1922 a participat la cursurile de vara de la Valenii de Munte (ca elev de liceu) de la Braila. A finantat si condus revista "Cetatea Alba" intre 1930-1938 si a fost membru pe viata al "Astrei", Acociatiunea pentru cultura poporului din Cetatea Alba.

Sora sa, Aurora Tane, a urmat tot Facultatea de Litere si Filologie din Bucuresti, specialitatea Filologie moderna, terminata in 1929. Pe Diploma de Licenta este semnatura lui Dimitrie Gusti, decanul facultatii si a lui N. Iorga, rectorul universitatii. Ea a functionat ca profesor la Gimnaziul industrial de fete din Tighina si apoi la Braila. Aurora Tane a fost primul director al Arhivelor Statului din Braila. Deci, in perioada interbelica, relatiile dintre Braila si Basarabia s-au manifestat pe plan cultural: scoala (pregatirea de invatatori si buni meseriasi).

Despre Basarabia, Mihai Eminescu a scris ca "este cu picioarele scaldate in Marea Neagra si cu fruntea umbrita de poalele Carpatilor" Parafrazând, putem spune: Braila si Basarabia sunt doua surori, una mai frumoasa ca alta, care stau cu picioarele scaldate la Dunare si cu fruntea umbrita la poalele Carpatilor.

Istoria dovedeste ca ele sunt "surori bune" si au "poarta deschisa" intre casele lor. "Neamul românesc s-a tinut aici, pe locurile brailene si basarabene, adânc inradacinat in pamântul sau stravechi si s-a simtit intarit si iluminat de credinta sa stramoseasca" (Ionel Manafu).

Braila a fost resedinta Mitropoliei Proilaviei infiintata in 1569 pentru credinciosi, majoritatea romani din raialele turcesti: Bugeacul tataresc, Cetatea Alba, Chilia, Bender, Causani, Ismail, Reni, Braila, Giurgiu si Turnu, iar din 1713 - Hotin si peste Nistru, 40 de sate ortodoxe subordonate hanului tatar si orasele Balta, Ananiev si Dubasari.

Mitropolia Proilaviei depindea de Patriarhia de la Constantinopol. Cel mai vechi document cunoscut este Actul Sinoidal al Patriarhului de Constantinopol din 1590 prin care se infiinteaza, in Rusia, Patriarhia. Actul este semnat de 108 ierarhi bisericesti, intre care sunt numele "Nectarie, fost al Proilaviei" si "Antim al Proilaviei". In 1716 era mitropolit Ioanichie care a avut proces cu episcopul Iorest al Husilor pentru hotarul de nord al Eparhiei ce se invecina cu aceea a Husilor.

De mentionat este ca ierarhii erau fie de origine greaca sau aveau nume grecesti. N.Iorga arata ca era un obicei inca de la inceputurile crestinismului. Intr-un act din 4 iulie 1772 ierarhul Brailei Daniil se intituleaza "Mitropolit al Proilaviei, al Tomorovei (Reni), al intregului tarm al Dunarii, al intregii Basarabii si al Ucrainei" (adica sudul Transnistriei) - C.C. Giurescu. "Al intregii Basarabii" este sensul vechi al termenului corespunzand cu Bugeacul. Biserica Mitropoliei era pe malul Dunarii cunoscuta sub numele de "Biserica Veche" si cu hramul "Arhanghelilor Mihail si Gavril".

Mitropolia Proilaviei a existat pana in 1829 cand s-a desfiintat raiaua Brailei. Biserica veche apare in planul orasului Braila din 1836, dar in 1846, ca urmare a surparii malului Dunarii, s-au slabit zidurile ei, de aceea a fost parasita si daramata. De fapt din 1812, cand a fost pierduta Basarabia, Mitropolia si-a restrâns autoritatea religioasa iar tinutul acestei provincii a trecut sub eparhia rusa.

In concluzie, Mitropolia Porilaviei a fost "mama" ce a ocrotit credinta românilor si a pastrat neamul. Circula o zicatoare ce era spusa celor care erau stapâni pe sine si demni: "Parca este un Proilav, adica un brailean!" (Ioan Munteanu).

Istoria Basarabiei este legata direct de Mitropolia Proilaviei si de aceea Eminescu spune intr-unul din cele sase articole din ziarul "Timpul" puse sub numele de "Basarabia" (martie 1878): "Sa multumim bisericii noastre care, prin dumnezeiasca liniste si statornicie pe care a avut-o in vremile cele mai turburate, ne-a pastrat...".

Pe 17 noiembrie 1864 Al.I.Cuza da un decret pentru infiintarea Eparhiei Dunarii de Jos ce avea in teritoriul sau judetele: Ismail, Bolgrad, Covurlui si Braila, iar resedinta era la Ismail. Cahul apartinea de Eparhia Husi. Locotenent de episcop era Melchisedec Stefanescu.

In 1865 la Ismail este infiintat Seminarul Teologic la care invatau multi elevi din Braila si Galati. In 1866 este dat in folosinta Palatul Episcopal din Ismail (in timpul lui Aron Voda), in 1595 era numit satul Smil, iar turcii au construit cetatea Ismail si s-a format raiaua. La inaugurarea Episcopiei de Ismail, in 1865, episcopul Melchisedec exclama: "Basarabia, parte din Moldova, acest pamânt românesc din timpul crestinesc al Bisericii Ortodoxe Române, stropit de atatea ori cu sângele fiilor sai, fecundat cu sudorile si ostenelile vechilor predicatori ai bisericii române". In 1878 Eparhia Dunarii de Jos are resedinta la Galati, primind si judetele Tulcea si Constanta.

Nu numai istoria si biserica leaga Braila de Basarabia, ci si geografia, asa cum a spus N. Iorga intr-o conferinta de la Radio "Despre Basarabia" (9 aprilie 1937): "Bugeacul este dincolo de Prut si ii corespunde de dincoace Judetele Covurlui, Râmnicu-Sarat si Braila cu aceleasi caracteristici de stepa si de balta".

Si pentru ca istoria Brailei si a Basarabiei este o istorie cat o poveste, citita la gura sobei si ramasa in filele de la Arhive, consider ca este bine a incheia cu câteva cuvinte despre sufletul brailenilor si al basarabenilor.

Asa cum a apreciat N. Iorga la Congresul studentilor tinut la Braila in 1929: "Braila, oras si judet, e un punct de voiciune si energie in viata tarii... acolo s-au putut tinea intâi, supt turci, numai Români de o vitejie si o rabdare deosebita. Dupa liberare... s-au simtit in stare sa fie ctitori ai noii ordini de lucruri si aparatori ai ei. Astfel s-a creat o rasa braileana...".

Despre sufletul basarabenilor a scris Petru Comarnescu in 1939: "Basarabenii s-au legat tare de pamântul lor, ca arborii bântuiti de furtuni - Liberi, robiti si dezrobiti odata cu el, au indurat vijeliile si binefacerile stârnite asura lui".

In studiul "Neamul românesc in Basarabia" (1905), N.Iorga se intreba: "Se va naste candva, in neamul nostru, acel Fat-Frumos?" care sa trezeasca pe frumoasa Basarabie din somnul istoriei? La Comisia Afacerilor Române de la Paris, pe 22 februarie 1919, Ion C. Bratianu spunea: "Basarabia reprezinta pentru noi usa (poarta n.n.) intrarii in casa noastra, in mâna altora ne-ar putea periclita intreaga casa".

Dar, Braila a fost intotdeauna si va fi o poarta deschisa spre sora ei, Basarabia.

Prelegere sustinuta la Congresul de dacologie, Buzau-Chisinau, 2013, de profesorul brailean Adriana Grigorescu


 

Autor Redactia 30 Septembrie 2013, 14:03 Atitudini
Scrie un comentariu

Comentarii

Nu exista inca comentarii!

Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.

Scrie un comentariu
Vezi toate comentariile

Scrie un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.
Campurile marcate cu * sunt obligatorii

 

Publicitate