Războiul întregului popor

Înainte de decembrie 1989, în România, era un concept care însemna participarea tuturor locuitorilor la efortul militar pentru respingerea unui agresor care ar fi încercat să distrugă cuceririle definite drept revoluționare. După momentul 1968 (invadarea Cehoslovaciei), care a arătat că România este vulnerabilă în fața unor invazii, președintele Ceaușescu, a promovat doctrina „Războiului întregului popor”. Acesta fiind pentru România acelor vremuri singura soluție viabilă pentru apărare și pentru lupta de gherilă în teritoriul vremelnic ocupat care să facă viața atât de grea unui inamic încât costurile ocupației să depășească mult beneficiile. Acest concept care după 1989, părea desuet, vedem astăzi după 32 de ani că este unul deosebit de bun, practic și care dă rezultate spectaculoase în războiul din Ucraina unde pot spune fără de tăgadă că a atins stadiul de Război al întregului popor împotriva unui invadator care mereu vrea să elibereze vecinii.

Astfel: 1. Președintele ucrainean Zelenski, nu a fugit din țară și nu a trădat poporul, luptă alături de întregul său popor împotriva invadatorilor. 2. Dacă la început au opus rezistență trupele regulate ucrainene, efectivele au început să crească prin sosirea rezerviștilor și a voluntarilor din țară, inclusiv femeile îngroșând rândurile celor ce vor să tragă în militarii ruși. 3. Au început să sosească și bărbații plecați peste granițe la muncă și să se înroleze în formațiunile de luptă ale „Gărzii Naționale” (la noi înainte de anul 1989 erau „Gărzile patriotice”. 4. Efectivele de luptători ucraineni au sporit acțiunile de apărare, de gherilă urbană în teritoriul vremelnic ocupat și de eliberare a teritoriului național. 5. Primarii localităților ucrainene au devenit imediat șefii formațiunilor locale de apărare, conduc efectivele și transformă localitățile în cetăți de luptă și apărare, pregătiți pentru un război de lungă durată. 6. Conducerea centrală de la Kiev cunoaște și stăpânește situația operativă din teren, analizează și filtrează informațiile culese din zonele ocupate (e drept cu sprijinul nemijlocit al tehnicii NATO), în paralel desfășurând o puternică și rodnică propagandă mediatică. 7. Toată conducerea de la nivelul armatei, a internelor și a serviciilor de informații a fost schimbată radical, înlocuită cu oameni tineri, patrioți, pregătiți și școliți după anul 2014, iar instituțiile fiind „deparazitate” de numeroșii agenții de influență proruși. 8. Infiltrații, provocatorii și diversioniști FSB-lui care activau acoperit în Ucraina și care trebuiau să „pregătească terenul” pentru reușita invaziei Federației Ruse, au fost identificați din timp, atent monitorizați, lăsați să livreze agenților FSB materiale atent gândite „scurse” de la autoritățile statului privind solidarizarea din prima a populației din Ucraina cu soldații ruși „eliberatori”, primirea lor cu pâine și vodcă, vărsând lacrimi de fericire...

Numai că, surpriză, în ziua invaziei, pe 24 februarie, agenții dubli ucraineni de rang înalt s-au predat administrației de la Kiev, iar ceilalți au fost anihilați imediat. 9. Subunități reduse numeric cu voluntari care cunosc bine terenul hărțuiesc permanent unitățile militare ruse care sunt „împrăștiate”, fără nicio organizare, pe o mare suprafață de teren ceea ce face ca de multe ori să fie izolate, încercuite și făcute „terci” sau prizoniere!

Cucerirea fără nicio problemă și fără nicio opoziție militară a peninsulei Crimeea în anul 2014, au făcut ca la Moscova, conducerea rusă să nu ia în calcul că va avea să lupte cu un întreg popor, ci a mers pe idee că există la Kiev o comandă neexperimentată, drogată și nazistă... Acum este o luptă a maselor populare fanatizate contra unei armate mecanizate și insuficient numeroasă pentru ocuparea unui teren dificil. Cantitățile de muniții folosite de armata rusă sunt insuficiente pentru înfrângerea rezistenței hotărâte a populației ucrainene. Armata rusă este condamnată acum să lupte cu infanteria, pe jos în cel mai mare conflict de după Afganistanul invaziei sovietice a anilor 1980 și este posibil ca în curând să fie chiar mai dur decât coșmarul din epoca Armatei Roșii sovietice. Invazia rusă în Ucraina anului 2022 demonstrează că un agresor puternic înarmat poate să provoace un sentiment de unitate socială între toți locuitorii țării (inclusiv a celor din cadrul numeroasei minorității ruse)...

Poate să enerveze oamenii de rând care își văd agoniseala de o viață distrusă pe nedrept de o ambiție dementă a unui dictator și să-i aducă în pragul de a nu mai ține cont de nimic atunci când se simt încolțiți în propriile sate și orașe. În plus, americanii au demonstrat întregii lumi că știau dinainte fiecare pas pe care vrea să-l facă sau pe care-l va face Putin, iar asta înseamnă că au o „cârtiță” sau mai multe în anturajul lui Putin, în FSB sau în Marele Stat Major al armatei ruse...!

Părerea mea personală, bazată pe tot ceea ce am citit și mai ales... văzut până acum în legătură cu invazia lui Putin în Ucraina, este că marea contraofensivă ucraineană va începe cât de curând (probabil în două, trei săptămâni)... timp în care se va finaliza organizarea logistică și se va primi armamentul modern din Occident.
Bine că românii sunt în NATO și nu sunt puși în situația de a pune în practică un astfel de Război al întregului popor...