Parenting

Adică....mai pe românește....PĂRINTEȘTE !
PATERNAL, adică cam tot ce este legat de ereditate, de moștenirea de la părinți, de grija părintească pentru urmași.
Termenul PATER provine din limba latină și se traduce în română drept PĂRINTE. Sau TATĂ ! De unde : ” Pater noster qui es in caelis”, ”Tatăl nostru care ești în ceruri”...!

Și, ca atare, când tu, române, ai o asemenea comoară, reprezentată de limba ta maternă tradițională și când te rogi la Dumnezeu cu cuvinte din această minunată limbă, trasă și din latina veche în care se ruga și Sfântul Petru la Roma, așa cum lesne se poate observa și din cele scrise mai sus, te apuci tu, române, în acest al douăzecișiunulea secol, să aduci vătămare limbii tale părintești și să o strici împănând-o cu cuvinte anglo-saxone, fie că este necesar, fie că nu ar fi! De ce , deci, ” Parenting” ?! Era chiar necesar să luăm cuvântul din engleză ? Ne-am săturat de normalul termen echivalent, adică cel de ”Părintește” ?!

Doar pentru ca să fim , chipurile la modă?! Să folosim cât mai multe cuvinte provenite din engleză doar pentru , probabil, a fi mai bine înțeleși de către cei care, în prezent, dirijează, ocult sau ”la vedere”, destinele unor popoare?! Sunt absolut de acord că limba este un fenomen viu, care se îmbogățește permanent prin adăugarea la fondul principal de cuvinte a noi și noi termeni, necesarmente utili pentru comunicare corectă. Mai ales în domeniul strict tehnologic sau informațional nici nu s-ar putea altfel. Este firesc și necesar. Dar nu absolut în toate cazurile. Mai ales în acelea în care echivalentul lingvistic neaoș este tradițional și lesnicios de folosit. Meteahna folosirii limbilor străine neamului românesc doar pentru a te face plăcut cârmuitorilor ocazional istorici, nu este nouă. Astfel, dacă pe vremea domniilor fanariote nu vorbeai limba greacă erai...”barbar” ! Aflăm nu doar din ”Ciocoii vechi și noi” ,a lui Filimon, acest lucru. Corespondența lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri ne completează savuros informația despre modul de viață al românilor în acele vremuri. N-a trecut prea multă vreme și, iată, au venit în țară ”bonjuriștii”, școliți pe la Paris.....” la gât cravatei cum se face nodul” (!) și a trebuit ca norodul s-o dea pe franțuzește...” lingurision, furculision”... pentru că Napoleon punea o vorbă bună pentru Principatele Unite, după Războiul Crimeii, tot cu interesul de a stăvili apetitul teritorial al moscalilor. Și...du-te vreme...du-te, du-te....și a trebuit iarăși să îmbogățim limba noastră străbună cu noi termeni absolut necesari acelor timpuri : ”Wissen oder...verstehen ?!”...”ist gut” ! Bine că n-a durat prea mult !

Pentru că....vorba lui Tănase....” Greu a fost cu ”Was ist das”...dar mai greu cu ”Davai ceas”! Personal am avut șapte sau opt ani de Limbă Rusă în programa școlară și dădea bine s-o folosești măcar pe la serbări, cântând ” Sinâi platocic” sau , mai ales, ”Sulico”, piesă care-i plăcea și PĂRINTELUI POPOARELOR, Tătuca Iosif Visarionovici, pentru că tot am vorbit despre PARETING !

Azi, ne aflăm iarăși servili în fața celor puternici ai zilelor noastre, cu LIMBA scoasă! Păcat !