O părere

M-a întrebat cineva astăzi ce părere am despre…

În loc de răspuns, surprins de întrebare, m-am apucat să-i povestesc: La începutul lunii, am călătorit de la Turnu Măgurele la București. La câteva minute de la plecarea din oraș, la 5 km pe D.N. 52 (spre Crângu – Alexandria) am oprit și am admirat, de departe, fostul popas turistic „Hanul Diligenței” (numit astfel pentru că pe aici treceau pe vremuri diligențele poștei spre și dinspre București și unde personalul „poștalionului” oprea pentru a mânca și pentru adăparea cailor).

Brusc m-au inundat amintirile legate de acest loc minunat și cred că dacă ar fi să se facă un remake după filmul „Undeva, cândva”, în Turnu Măgurele s-ar găsi cadrul perfect... Un dramaturg se întoarce în timp ca să-și întâlnească iubirea vieții, după ce primește un ceas de buzunar cu poza ei în medalion. Fascinanta poveste de amor, care i-a avut ca eroi pe actorii Christopher Reeve și Jane Seymour, s-ar putea rescrie oricând la Turnu Măgurele. Doar că „Grand Hotel” ar fi fostul han al „Diligenței”, iar „el” ar fi orice tânăr care ia o pauză de la stresul cotidian și se refugiază într-un loc boem, departe de zgomotul orașului, descoperindu-și poate marea dragoste.

Dacă noul proprietar al fostului han al „Diligenței” din pădurea Banciu citește aceste rânduri sau i se aduce la cunoștință despre acest scurt articol, îl rog frumos să nu facă compromisuri, pentru că îl obligă locul să păstreze ținuta clădirii și să o redeschidă publicului... Atâta mi-e de dragă această clădire și împrejurimile ei, Doamne! Clădirea asta parcă are suflet! Este ca un domn în vârstă, care este pus la patru ace chiar și când merge să-și cumpere un ziar. Își pune cămașa, sacoul, cravata și, ferchezuit, iese pe centru.