Economia viitorului este deja aici

Se tot află în discuția specialiștilor ideea unei economii a viitorului. Din păcate războiul din Ucraina a accelerat toate modificările din economia globală dar lucrul acesta parcă nu ajunge la urechile guvernanților noștri.

În acest moment Uniunea Europeană are supraproducție agricolă. Practiv SUA și UE sunt singurele entități globale care vor avea și în viitor suficientă harană pentru propriile populații și pentru a da și altora. Ei bine aici este discuția. Războiul ucrainian a scos de pe piețele globale Uraina și Rusia. Deși produc multe cereale au mari probleme în a le vinde. Ucrainienii datorită blocadei rușilor asupra propriilor porturi iar rușii datorită blocadei internaționale. Politica foameni a schimbar deja opțiuni. Egiptul, un partener înfocat al Rusiei caută de ja alternative. Conducerea acestui stat știe că fără pâine retorica internă nu funcționează. La fel și prin alte părți precum India și China care brusc au înțeles că exporturile lor sunt pre țările democratice și nu spre Rusia iar atitudinea lor prorusă s-a diluat spre una mai moderat proucrainiană. Nu că ne-ar interesa pe noi în vre-un fel dar lumea se uită întâi în propria culte și apoi la alții. Poate cu excepția conducerii României care pare a-și fi pierdut busola.

În zona producerii de bunuri de consum este deasemenea o saturație globală. Creșterea prețului energiei a pus pe butuci industrii întregi precum cele chimice sau de îngrășăminte. Nu mai vorbim de siderugie care practic a fost aruncată în țările lumii a III-a. Dar câte mașini pot încăpea pe drumuri, de câte televizoare este nevoie într-o casă? Populația sub presiunea existenței a început să pună limită la cheltuirea unor resurse în direcții care altă dată erau tigrii economiilor. Industria auto, lovită de pandemie și apoi de creșterea prețului petrolului, cunoaște o scădere. Ideea mașinilor electrice, pe cât de propagată, pe atât de limitată este. Cum să îți încarci mașina la priza casei când îți este limitatul consumul de curent? Incoerența ca politică europeană este noua realitate. România deși ar fi putut sta bine, nu o face. La conducere nu sunt cei mai competenți oameni iar capacitatea lor de înțelegere este exclusiv politică.

Ca mic producător nici nu mai știi unde să te duci. Dacă diversifici prea mult te pierzi în costuri iar dacă te canalizezi doar pe unele piețe e posibil ca o reglementare politică tâmpă, precum cele din pandemie cu închiderea, să îți ruineze toți anii de muncă. Brandurile puternice sunt cele care știu să se folosească de toate abilitățile companiilor de care aparțin pentru a sta în piață. Nu contează dacă ești foare bun dacă nu poți asigura continuitatea produselor tale și mai ales o stabilitatea a prețului. Ce vorbe frumoase - stabilitatea a prețurilor, când materiile prime urcă la cer, când costurile umane cresc, când prețul transportului devine prohibitiv...Decizii și iar decizii. Și în culmea atâtor instabilități vine și guvernul cu incompetența-i demonstrată, să mai pună paie pe foc! Taxează munca part time ca muncă full time, aruncă cu programe care toacă efectiv bugetul de stat pe investiții aiuritoare doar ca unele firme de partid să continue să prospere.

Pentru omul care muncește cinstit salariul nu mai este suficient în România! Munca cinstită este batjocorită și devine anacronică într-o societate chipurile care încurajează democrația, diversificarea și opiniile. Ai dreptul doar de a înghiți iar dacă nu îți convine, poți muri de foame, că nouă nu ne pasă. Libertatea de a fugi în lume este singurul bun accesibil tuturor românilor după 1989. Cât va mai fi și asta...

Schimbările lumii sunt rapide. Avem practic o nouă revoluție industrialo-tehnicistă. Se schimbă raporturile de producție, circuitele spre consumatori și mai ales regulile mondiale. Vom călători altfel, vom mânca altceva iar impactul deja se simte. Industrii întregi mor iar clasa politică încă nu a ieșit din paradoxul politicii de partid!

Economia viitorului este deja aici. China, ca cel mai mare producător de ieftinături pentru Europa, a ieșit din calcule. Totul va fi mult mai robotizat, mai automatizat, mai sistematizat. Noile fabrici vor avea avantajul noilor tehologii mult mai productive și mai ieftine. Munca umană, așa cum o știm, se schimbă rapid dar nimeni nu pregătește societatea pentru ce va veni. Peste 10 ani, mai mult de jumătate din meseriile de azi, vor dispărea. Cine va mai căuta un șofer când vor fi mașini autonome, cine va mai vrea un vânzător când sistemele de vânzare automate vor fi practic peste tot? Dar oamenii, ce vor face? Și-a pus cineva din conducere întrebarea aceasta? Schimbăm învățământul. Bine. El va răspunde noilor cerințe din societate? Nimeni nu știe! Se învârt vorbe, se aruncă cu praf în ochi în timp ce, din ce în ce, mai mulți, se luptă să supraviețuiească.

Viitorul este deja aici.