Cum ne surprinde dezăpezirea când iarna nu-i ca vara

Un tablou plin de umor și surprize neplăcute, în stilul clasic al primarilor care, de fiecare dată, par să fie luați pe nepregătite de fiecare iarnă. Primarii din toate colțurile țării se trezesc cu ochii mari și cu o față de om surprins, ca și cum ar descoperi pentru prima dată că afară ninge și că, prin urmare, trebuie să scoată plugurile din garaj și să pună mâna pe sare. Și, de parcă n-ar fi fost destul, se pare că această surpriză de proporții vine însoțită de o doză zdravănă de neprevăzut și, uneori, de un talent de a face totul greșit. Este ca și cum iarna le-ar juca o farsă, iar primarii s-ar transforma în personaje dintr-un spectacol de improvizație, unde orice greșeală devine un moment de glumă bună pentru locuitori.

Primarul, în această comedie națională, devine protagonistul unui spectacol de comedie involuntară. În momentul în care ninge abundent, el se uită pe geam și, cu ochii mari, se întreabă dacă nu cumva a uitat să plătească facturile la încălzire sau dacă nu cumva a fost invitat la o petrecere și nu a realizat. În loc să aibă o reacție rapidă, el se comportă ca și cum ar fi descoperit că afară nu doar că ninge, ci a nins de când lumea și că trebuie să se apuce de treabă în cel mai scurt timp, dacă nu vrea să fie catalogat ca „primar de orașul uitat de Dumnezeu”. Dar surpriza cea mai mare vine atunci când, după ore întregi de muncă, rezultatul este, cel mult, o alee plină de gropi de zăpadă, ca niște cratere pe suprafața asfaltului, sau o suprafață de asfalt cu câte o moviliță de sare, ca un desert neidenificat.

Și, bineînțeles, nu lipsesc momentele de comedie în care primarii își dau cu părerea despre modul în care sarea sau materialele de deszăpezire ar fi trebuit să funcționeze, dar, din păcate, totul pare să fie o conspirație a naturii împotriva lor. „Sarea nu mai merge, că e prea rece”, spun ei, ca și cum ar fi descoperit o nouă rețetă de gogonele. În tot acest timp, utilajele de deszăpezire par să fie mai mult niște decoruri pentru o scenetă comică, pentru că, de fiecare dată când sunt chemați în acțiune, se pare că au adormit sau, mai rău, au uitat de existența lor.

Uneori, primarii se declară „surprinși” de iarnă, ca și cum nu s-ar fi uitat vreodată pe prognoza meteo sau ca și cum nu ar fi știut că, odată cu frigul, vine și zăpada. Dar, în final, ei revin cu același entuziasm (sau disperare), pregătiți să repete același scenariu an de an, pentru că, se pare, nu există altă variantă mai bună de a face haz de necaz.

Într-un final, dezăpezirea devine un fel de ritual național, o comedie de situație în care fiecare primar încearcă să-și salveze onoarea, dar, în același timp, nu poate să nu râdă de propriile greșeli și neputințe. Pentru că, până la urmă, toți știm că iarna nu-i ca vara, iar primarii, cei mai buni actori în această piesă comică, ne oferă an de an un spectacol de zile mari.