Prima zapada din aceasta iarna

Desi sunt trecuta déjà de ceva timp de varsta copilariei, anul acesta mi-am dorit din tot sufletul sa ninga. Sa ninga frumos, linistit si mult! Aseara, dupa ce am vizionat serialul meu preferat – “Dr. House”, am facut ceea ce tot fac de vreo cateva zile incoace: m-am uitat pe geam sa vad daca a nins – asa cum au anuntat meteorologii.

Iar surpriza a fost de proportii. Toata strada era acoperita de un strat de zapada si in lumina strazii se vedeau fulgii jucausi, alergand dintr-o parte in alta si asezandu-se frumos pe sosea pentru surpriza de dimineata.

Pana acum cateva luni ninsoarea era pentru mine cel mai mare blestem: trezit cu noaptea in cap, telefoane, certuri cu prestatorii de servicii ce nu faceau deszapezirea asa cum trebuia, dat la lopata impreuna cu alti colegi pe o suprafata imensa, inghetat in parcare, frig si foarte foarte multi nervi. Aceasta era o parte a job-ului meu si asa cum eram invatata si cum consideram corect ma incrancenam sa rezolv totul, sa particip pentru a da un exemplu, dar niciodata nu m-am oprit sa fac un singur lucru: sa admir splendoarea ninsorii.

Este prima zapada din ultimii 5 ani de care ma bucur cu adevarat. Mi-o doream, o asteptam si de-abea astept sa ma infofolesc, sa-mi iau sotul, nepoata si sania si sa mergem la joaca cu sania, sa ne imbulgarim, sa ne inghete nasul si mainile si sa radem !

Acum sunt fericita. Am pierdut ultimii 5 ani cu incrancenare, iar aceasta prima zapada imi da sentimentul ca viata e facuta de fapt din lucruri marunte sau mari de care trebuie sa te bucuri cu adevarat atunci cand vin.

Haideti sa fim iar copii si sa ne bucuram de prima zapada!