Iubita mea, draga mea Vasile

Îţi trimit această epistolă prin CURierat rapid, ca să ajungă la tine cât mai repede, fiind o chestiune gravă în ea. Cu asta, cred că te-am făcut deja CURioasă, frumoasa mea Vasile.

Mai întâi şi întâi aş vrea să te asigur că sentimentele mele faţă de tine nu s-au CURmat cu nimic. Te iubesc la fel ca în prima zi, când ne-am cunoscut la „Marşul diversităţii”, deşi nu a fost aşa CURând şi a trecut ceva vreme de atunci. Te am şi acum în faţă, aşa cum erai. Mlădioasă ca un CURpen. Purtai, draga mea Vasile, o rochie roşie, mulată şi ciorapi negri cu plasă. Rochia o strânseseşi pe talie cu o CUReluşă subţire. Aveai nişte pantofi tot roşii, cu toc uriaş, care te făceau să pari şi mai înalt/înaltă. Şi ce cercei, mamă ce cercei. Mari, CU Romburi, care îţi păuneau în evidenţă rotunjimea feţei. Dar te rog să mă crezi că nu ştiu care dintre cele două accesorii m-a făcut mai tare să te admir şi apoi să te iubesc din tot sufletul, începând să te CURtez: peruca roşcată care îţi cădea în valuri pe umerii goi, sau piercingul de culoarea argintului pe care îl aveai în limbă. Sau poate nici una, nici alta, ci CURăţenia privirii tale albastre. Şi ce engleză vorbeai. Îmi amintesc că erau şi nişte reprezentanţi de la ambasadele SUA şi Marii Britanii care veniseră să ne înCURajeze. Şi cu cât CURaj l-ai CURăţat de tupeu pe un CURios de pe margine care a spus despre tine: „Uite ce paparudă”. Şi acum îmi sună în urechi vocea ta groasă, de taur, aia pe care o ai cânt de CURentează ceva: „Morţii mă-ti de idiot”. M-am simţit tare mândru şi ocrotit alături de tine.

Ţi-am spus toate astea, draga mea Vasile, ca nu cumva să interpretezi greşit ceea ce îţi voi spune în continuare. Mă tem că cererea mea în căsătorie, extrem de sinceră altminteri, nu va mai putea fi pusă în aplicare. Luni Camera Deputaţilor a adoptat nu ştiu ce lege, care zice că să se schimbe Constituţia. Schimbare care zice că căsătoria este numai unirea liber consimţită (aici noi ne-am încadra, că şi eu, şi tu eşti de acord). Dar că nu este voie între persoane de acelaşi sex. Ce tâmpenie. Cum adică nu este voie căsătorie, între persoane de acelaşi sex? Păi ce, noi avem acelaşi sex? Mergem cumva la veceu împreună? Nu! Mergem pe rând, pentru că fiecare este cu sexul lui. Aşadar, cum ar veni, ne încadrăm şi la „persoane cu acelaşi sex”, adică, avem sexe dierite, fiecare cu al lui, am vrut să spun. Cred că ar trebui atacată la CCR. Ar mai fi „între bărbat şi femeie”. Aici nu ne încadrăm cu nici un chip. Doar dacă ai vrea să faci tu, draga mea Vasile, o operaţie de schimbare de sex. Dar asta ar mai dura, pentru că am auzit că este scumpă şi deja am datorii neachitate pentru că ţi-am cumpărat inelul pe care ţi l-am dăruit în ziua în care te-am cerut de nevastă.

Şi mai este ceva. Un înalt cleric, extrem de iubit şi respectat, a declarat că familia trebuie să facă trei copii, unul pentru mamă, altul pentru tată şi altul pentru patrie şi biserică. Ce le-or trebuit atâţia copii să umple mânăstirile. Aşa că draga mea Vasile, cred că nici în rochie de mireasă nu te vei putea îmbrăca, pentru că nu o să ne primească nimeni la nici un altar să ne cunune.

Şi mai este unul, Sorin Bălan, care urlă în gura mare că dacă vrem să avem drepturi, ca de-o pildă, dacă tu, Doamne fereşte, păţeşti ceva şi eu vreau să te moştenesc, nu avem decât să mergem la notar şi să reglementăm asta, nu la starea civilă.

Aşa că deocamdată, îmi retrag cererea şi îţi propun, iubita mea Vasile, CU Răspundere deplină, să rămânem deocamdată doar logodiţi”.

Acest articol este un pamflet ( n.r ) semnat de Sorin Ovidiu BALAN .