Totul e creponat…

La televizor se halește în direct un singur meniu politic. Nu spun care și cum. În clipa asta, în direct, vorbește ostoitul Bolcaș. Urmează ăla cu osânză în ochi, fost ”jurnalist” la ”Scânteia”. Și jurist! Se mănâncă în direct de parcă și lui Pleșu i s-ar face poftă. Toți sunt la fel. Vorbesc și trăiesc ca și cum ar munci la galere, își caută sclavia de dincolo de timp. Nu există așa ceva. E vorba de caractere și de cățăratul sportiv peste mințile celor mințiți zi de zi. Nici măcar stelele, orânduirea lor divină, nu mai se mai văd și nu se mai percep cum trebuie. Totul e creponat. Trăim într-o țară de librărie. Una de ochii lumii, cum se zice-n popor. În realitate, totul e făcut de minți negative, de ”eroi” ai nației universale și locale. Noi nu ne mințim unii pe alții, ei sunt cei care au făcut cursuri de minciuni universale. Niște păcălici cu aere de duminici creștine. Toți ne vor binele, toți gândesc în locul nostru. Îmi e milă și silă de atâta efort simulat. Nimeni nu mi-a cerut vreodată vreo adeverință de patriot deștept, intelectual etc. Nu am nevoie de ei și nici ei de mine. Țara mea, măruntaiele acesteia, sunt pătrunse de niște bacterii speciale. Nu particip la așa ceva. Nici măcar de-aș fi vreun ”superman”. Să fie cum va voi Cel de Sus.

Pamflet!