Europa dezbinată de drama refugiaților sirieni

Criza refugiaților nu mai este de mult doar o problemă a Siriei. Acolo mor oamenii, sute de mii, și, cel puțin până acum, nu se întrezărește celebra luminiță de la capătulul tunelului. Și asta, nu pentru că în deșertul sirian nu vom întâlni tuneluri de genul celor invocate de un fost premier român la sfârșitul anilor ’90, ci pentru că acolo toleranța grupărilor jihadiste este zero. Oamenii fug de acasă nu de bine, nu-și riscă viața  abandonați de călăuze în timp ce traversează marea, doar de dragul unor excursii de plăcere în Europa. Acolo există o problemă de viață și de moarte, iar restul lumii nu poate sta impasibilă, privind ca la spectacol drama poporului sirian al cărui ținut istoric se află la confluența fluviilor Tigru și Eufrat.

Tocmai de aceea, mă surprinde atitudinea unor țări, precum Ungaria, care îi tratează pe acești refugiați ca pe turmele de animale însetate și flămânde. Pentru a nu trece în partea care, teoretic, le deschide calea spre Occident mult visat, regimul lui Viktor Orban a ridicat gard de sârmă la granița cu Serbia. Un gard care se întinde pe o lungime de peste 170 de kilometri și care amintește de vremurile în care pe bătrânul continent în loc de case se construiau lagăre de concentrare.

Dacă e să ne gândim bine, și atunci, și acum gardurile sunt semnul intoleranței religioase, al urei de rasă, de neacceptat pentru ceea ce este Europa astăzi. Mai mult, Ungaria lui Orban e gata să ridice gard de sârmă și de-a lungul graniței cu România, ceea ce s-ar întâmpla și la granița de nord, dacă pe acolo vor intra refugiații. Punând câinii pe acești oameni disperați, purtând la sân copiii și în suflet speranța unei vieți mai bune, ungurii nu fac altceva decât să se descalifice încă o dată și nu m-aș mira dacă ar conecta gardul la rețeaua electrică.

Stau și mă gândesc ce fel de uniune de state europene mai este și această structură care funcționează la Bruxelles, dacă membrii săi ridică garduri de sârmă ghimpată și adoptă legi prin care condamnă la pușcărie pe toți cei care intră ilegal în țara lor? Și, mai ales, dacă pe timp de pace, de presupusă înțelegere și armonie se întâmplă asta, mă întreb ce-o fi în cazul neînțelegerilor între două țări membre ale Uniunii Europene, pentru a nu mai vorbi de un conflict generalizat în Europa care se vrea unită, dar care mereu lasă impresia că este dezbinată.