Foto-expoziția ”Din flora României: Ciupercile” la Muzeul Brăilei

În perioada ianuarie - februarie 2016, la Muzeul Brăilei ”Carol I” – Secția Științele Naturii din Parcul Monument este deschisă foto-expoziția ”Din flora României: Ciupercile”.  Foto-expoziția de adresează publicului larg și pune la dispoziția celor care o vizitează informații utile atât puntru cei care iubesc natura sau plantele în general, cât și celor care își doresc să dobândească noi cunoștințe în domeniu, pentru o mai bună cunoaștere a valorii ciupercilor, sau pentru recunoașterea acestora în natură.

Mai multe detalii despre ciuperci ne oferă dr. Nicolae Onea, cercetător - şef Secţia Ştiinţele Naturii a Muzeului Brăilei ”Carol I”:

”Ciupercile fac parte din categoria organismelor eucariote, respectiv, Încrengătura Fungi (Mycophyta). În send mai larg, acest termen definește toate speciile de plante inferioare, fără clorofilă, saprofite sau parazite, microscopice sau macroscopice.În vorbirea curentă, însă, prin noțiunea de ciupercă înțelegem numai corpul de fructificare mare și caracteristic care produce sporii la unele specii din Încrengătura Fungi, numite și macromicete. Acestea din urmă constituie și obiectul expoziției noastre.

Ciupercile superioare comune (macromicete, bureți) cresc în habitate variate, de la câmpie până la deal sau chiar pe crestele munților. Aceste habitate variază în funcție de numeroși factori, cum ar fi: natura solului, umiditatea, temperatura, clima, lumina, altitudinea, precum și în funcție de plantele superioare din formațiunea vegetală respectivă.

Ciupercile constituie un grup aparte, total diferite față de plantele verzi, ca și structură, mod de hrănire sau reproducere. Deoarece nu conține colorfilă (nu au tulpină și nici frunze), corpul vegetativ al ciupercii (miceliul) este alcătuit din mai multe filamente subțiri (hife) care extrag nutrienții din sol sau de pe suportul-gazdă.

După modul de viață, ciupercile sunt grupate în: ciuperci saprofite, ciuperci simbionte și ciuperci parazite.

Ca și în cazul plantelor verzi, ciupercile pot fi comestibile (cu valoare nutritivă sau nu) sau toxice. Toxicitatea ciupercilor se datorează conținutului lor în diferiți alcaloizi, cum ar fi: falina, faloidina, amanitina, muscarina, muscaridina, micoatropina etc.

Recunoașterea ciupercilor este o operațiune dificilă și din aceastã cauzã, se face numai ținând seama în primul rând de caracterele botanice cum ar fi: talie, suprafața pãlariei, picior, lamele dar și după aspect, culoare, formă, mărime etc.

În afara valorii alimentare, ciupercile superioare pot avea utilizări în diferite domenii cum ar fi: industria farmaceutică, industria chimică, cosmetică, marochinărie etc. Deasemenea, pe lângă faptul că au valoare nutritivă sau sunt toxice, unele ciuperci pot fi dăunătoare copacilor din păduri, pomilor fructiferi, lemnului din depozite și construcții, iar altele, prin aspectul lor deosebit atrag atenția acelora care privesc natura cu mai mult interes”.