Monumentul Unirii la Alba Iulia, o grava neîntelegere

Ne-am bucurat cu toții că orașului nostru Parlamentul i-a alocat fonduri pentru construirea Monumentului Unirii, în vederea marii sărbătoriri a Centenarului acestui eveniment. Articolul jurnalistului din redacția ziarului Unirea, Tinu Mateș, ne-a plesnit aspru acest sentiment al bucuriei. Văzând cum poetul Ion Mărgineanu, fost inspector județean în probleme de cultură (ceva mai în urmă), dirijează aceste fonduri spre altă concepție a Monumentului Unirii cu o justificare lipsită de profunzime, ne întrebăm la mâna cui  au ajuns problemele culturale, istorice și de patrimoniu în această sfântă urbe?

Este de neînțeles irosirea a 15 milioane de lei pentru ,,reparații și amenajări” la Sala Unirii, pentru a o transforma  în ,,Monument Memorial al Unirii”. Ce să mai transformi?  Se știe că acest edificiu păstrează memoria Unirii prin înscrisurile din vitrine și cele murale. Deci există aici memoria Unirii. S-o menținem și, mai ales, s-o respectăm ca păstrătoare a ecoului Unirii și nu ca ambianță austriacă în care, de ziua Unirii, dansăm valsuri austriece.

Mai mult, deși pe frontispiciul sălii stă înscrisă mărturia despre eveniment și toată fațada are busturi ale unioniștilor, domnul Mărgineanu ne dirijează spre spatele sălii, spre a se trece în umbră cele din față și a se neglija faptul că spațiul Parcului Unirii a fost locul unde s-a desfășurat Marea Adunare care a consfințit hotărârea.

Domnul președinte al Consiliului Județean, Ion Dumitrel, s-a orientat inspirat și a primit de la Guvern fonduri pentru aceste lucrări de  la Sala Unirii. Cele 6.500.000 de lei ajung din abundență pentru asemenea acțiune. Nu se găsește nicio explicație pentru devierea spre altceva a fondurilor alocate construirii Monumentului Unirii, așa cum au fost direcționate. De asemenea, nu ne putem explica de ce tocmai aici, pe plan local, nu există interes pentru acest obiectiv, deși Alba Iulia este apreciată ca ,,a doua capitală”. Firesc ne întrebăm: a cui adoua capitală este considerată de domnul primar, nu a României?

Dintr-un alt punct de vedere – sentimental, moral, patriotic, clădirea numită astăzi Sala Unirii a fost salon de distracții în dezmăț ale ofițerilor austrieci. Să transformi în Monument al Unirii o rămășiță a imperiului  împilator al neamului nostru, ni se pare lucru gândit, fie de o minte slabă, fie de una îndușmănită cu istoria românilor. Unioniștii au poposit aici pentru că nu au existat alte clădiri mai distinse în pustiul spațiu al Cetății. Preluaseră ceea ce fusese construit prin suferința și umilința robilor români.


Nu este de înțeles  pentru locuitorii județului de ce atâta încrâncenare împotriva edificării acestui obiectiv, care ar ridica interesul turiștilor români pentru oraș prin simbolizarea întregului proces al Unirii și nu doar momentul parafării lui. Pentru Unire a luptat întraga Românie, adăugând câte o treaptă spre ea în toate momentele grele ale istoriei. De aceea, stă înscrisă ca Unirea României Mari.

De cum arată Cetatea se bucură ungurii și austriecii, (care râd semnificativ, vizitând-o) nicidecum românii veniți din alte părți ale țării sau din afara ei, care, cunoscându-i istoria, trăiasc un sentiment amar. S-au cheltuit aici atâția bani și se preconizează alte cheltuieli pentru lustruirea ruinelor austriece, dar pentru descoperirea și îngrijirea ruinelor primei Episcopii Românești nu se găsesc fonduri!

Cu superficialitate, se afirmă că un monument amplasat în Parcul Unirii, ,,acum după modernizarea Cetății, ar desființa aproape de tot parcul și locul rămas pentru recreere” și că ,,locuitori ai municipiului se vor simți agasați de acesta”. E greu să exprimi ce simți, tu,  albaiulian, în urma unor asemenea afirmații, când vezi că parcul a fost ,,desființat” și ,,agasat” de șanțurile care reînvie trecutul umilinței noastre și au tăiat căile largi de comunicare cu partea de jos a orașului, devenind proprietate a nu știu cui.

În ceea ce privește opinia că o gardă a armatei române și garda austriacă a Cetății Alba Carolina ar putea ,,coexista împreună”(!!!), notăm, spre știința autorilor articolului, că își pun în spate o grea povară. Cel puțin, cu o frântură de bun-simț, se mărturisește cu jenă: ,,Garda actuală de la Poarta a III-a  ține tot de istoricul Cetății, însă, după cum știm cu toții, nu reprezintă simbolul unității naționale a tuturor românilor, ca să nu zic mai mult...” De ce nu ziceți, domnule ziarist? Vă pune cineva bariere? Trebuie să vă aliniați într-un anume front? Aveți totuși ceva din mintea de pe urmă! Spuneți cu îndrăzneală, ca om al Apusenilor,  că această gardă austriacă trebuie să dispară, dacă tot considerați că acum Cetatea ,,este a românilor”!

Dacă este așa, de ce nu insistăm ca tot ce ne amintește de trecutul umilitor să fie îndepărtat, precum și drapelele austriece din fața Obeliscului ,,Horea, Cloșca și Crișan”. Pentru un bătrân român, fiecare desfășurare a acestei gărzi pe platoul Obeliscului, în ritmul bătăilor de tobe, are semnificația unei  repetări a execuției martirilor, pe care primarul o salută și o aprobă.

Atribuim edificiului austriac de lux sfidător semnificația de simbol al luptei celor care i-au alungat pe asupritori. Adică, ne coborâm la așa ceva, că nu dorim altă variantă. Atât suntem în stare să facem în 100 de ani? Memorandiștii au înfăptuit Unirea în mult mai puțini ani! Dacă  prin refacearea Cetății am înviat memoria asupririi, să înviem și memoria Unirii prin monumentul așteptat de atâta vreme. Să nu uităm că Alba Iulia este oraș al României Mari!  Nu e jenant să ne adresăm organelor centrale să ne rezolve problema, pentru că cei de aici nu știm ale cui interese le reprezintă? Ne luptăm între noi ca aprigi dușmani. Ce trist!

Protestăm vehement împotriva acestor propuneri dirijate spre irosirea în alte scopuri a banilor alocați pentru împlinirea aspirației românilor de a avea un Monument al Unirii, problemă atât de contorsionată în lungul celor 96 de ani! Se preconizează o mare ilegalitate, o încălcare sadică a sentimentului de recunoștință față de înfăptuitorii Unirii, față de suferința celor care au luptat pentru ea! Istoria vă condamnă!

Și totuși noi, asociațiile patriotice locale și locuitorii orașului, sperăm că MONUMENTUL MARII UNIRI se va construi, până la sărbătoarea Centenarului!

Prof. Georgeta Ciobotă, Alba Iulia