Domnişoara Model

Aspirantă la postul de „model” dar niciodată muză. Îşi doreste să parvină, să devină, să fie remarcată. Atuurile ei? Un zâmbet frumos şi un corp de invidiat. Este foarte liniştita si niciodată deprimată, doar poate pentru flecul rupt al tocului. Nu îşi pune niciodată întrebări existenţiale pentru că le cataloghează drept filozofie ieftină şi nu şi-ar pierde timpul cu ele. E mai bine la shopping. Se bazează pe prima impresie iar în funcţie de publicul spectator ea poate fi: naivă şi credulă, impertinentă şi arţăgoasa ori provocatoare şi rea.

Niciodată nu va fi atragătoare prin feminitate si bune maniere, ţinute vestimentare care se potrivesc contextului sau păreri pertinente despre un anumit subiect. Adoptă atitutinea tăcută pentru a părea civilizată şi interesată. Nu face greşeala Chiriţei de a spune furculision. Asta pentru ca are o prietenă care vorbeşte franceza şi ştie şi ea câteva cuvinte. În timp ce în Al Doilea Razboi Mondial femeile erau inovative în a-şi reinventa hainele vechi, pentru că alte noi nu se găseau, acum, „modelele” noastre se chinuie doar cu echilibrul pe tocurile de 15. Gusturile nu se discută dar se pot îmbunătăţi sau corecta.

Printre primele reguli pentru a face o schimbare regăsim ca primordiale, raportarea la bunul simţ, bunele maniere, simţul ridicolului şi recunoaşterea semidoctului. Iar pentru cele care se tem că nu vor fi observate decât îmbracate în fuste scurte, bronzate exagerat şi machiate opulent, le informăm că, simplitatea feminitataţii devine complexă prin frumuseţea purităţii ei. Dacă nu cautăm rafinamentul şi esenţa în lucrurile simple, nu vom reuşi să le expunem nici dacă ţipăm în gura mare sau dacă ne îmbracăm fosforescent.

Tendinţa femeilor este de a atinge extremele. Putem observa acest lucru în decursul timpului, din Antichitate si pana în prezent, urmărind stilurile vestimentare sau idealurile de frumuseţe ale corpului, care au suferit schimbări dramatice. Vizualizând câteva dintre ele remarcam tipul de corp din Grecia Antică: cu forme pline şi pielea albă, femeia fiind simbolul maternităţii şi fertilităţii. Apoi în Renaşterea Italiană, forma ideală a corpului era voluminoasă, cu şolduri ample şi fară talie marcată.

În epoca Victoriană, trupul era plinuţ iar talia marcată cu ajutorul corsetelor strânse care din această cauză, ajungeau până la a deforma organele interne. După Primul Război Mondial lucrurile aveau să se schimbe cu o mai mare viteză, chiar şi din 10 in 10 ani. Evident, este faptul că, mereu a existat nevoia de schimbare.

Un exemplu de exagerare a tendinţelor modei este si trecerea de la un trup foarte slab, androgin, cu piele translucentă aflat de multe ori sub influenţa drogurilor, fenomen în plină glorie în anii 1990 la trupul postmodern al femeilor care recurg la intervenţii chirurgicale majore şi bronzări repetate pentru a obţine pielea şi formele “perfecte”.

Revenind la „Domnişoara Model” a vremurilor actuale, ea reprezintă semnalul de alarmă al analfabetismului vizual, al lipsei de creaţie si imaginaţie, victima contextului mediatic agresiv şi necivilizat, care mai întâi de toate pune preţ pe exagerări si dramatisme şi evită intenţionat să promoveze bunul simţ, cultura şi umanitatea.

În final nu ne rămâne decât speranţa ca femeia este facută să descopere, să se descopere şi redescopere, iar evoluţia aşa s-a manifestat, prin dorinţa de a descoperi înţelesuri, taine, secrete. Secretul femeii este în primul rând faptul că îi este predestinat sa fie mama, aspect care presupune toate calităţile, capacităţile si creativitatea de care este capabilă.

Dar ce se întamplă în momentul în care acestea nu există sau dispar, punându-se preţ pe superficialităţile de care am vorbit mai sus? Vă vom lăsa pe dumneavoastră să raspundeţi.

un articol de Ioana Grigore