Ziua Limbii române sarbatorita la Cercul Militar Braila

Luni, 31 august 2015, ora 14,00, la Cercul Militar Braila a avut loc o manifestare dedicata Zilei Limbii Române. La evenimentul moderat de lt.col.(r) Cezar Postelnicu au fost prezente cadre militare, membri ai Asociatiei Cultul Eroilor ”Regina Maria” filiala Braila, membri ai Clubului seniorilor din învătământ.

Alocutiuni despre limba română au sustinut prof. Adriana Grigorescu (”Limba româna, patria mea”), prof. Paula Olsanschi (”Limba româna în lume”) si prof. Stefania Gârba (”Limba româna în prezent).

Un frumos omagiu a fost adus limbii române de poetul pl.Alexandru Halupa care a recitat poezia ”Dor” si una dedicata limbii române, creatii proprii.

Momentul de recitare a fost completat de Iulia Cirip si Danut Autu, elevi ai liceului ”Nicolae Iorga”,  care au recitat poezii dedicate limbii române.

Evenimentul s-a încheiat cu un moment emotionant sustinut de prof. Antoneta Murghitoiu, membra a corului ”Trison” care, acompaniata de public, a interpretat melodia ”Limba româneasca”, versuri Gheorghe Sion.

Redau alocutiunea prof. Adriana Grigorescu intitulata ”Limba româna, patria mea” care a avut ca moto ”Suntem români pentru ca vorbim româneste”:

”Limba româna este acea forma speciala prin care spatiul geografic dintre Carpati, Dunare si mare si dincolo de ele a capatat o identitate.

Limba româna nu este o simpla structura logico-lingvistica cu notiuni de comunicare savârsita întâmplator, la un moment dat, ci este un dat de la Dumnezeu, asa cum sunt toate limbile de pe pamânt. Ea are un trup si un spirit, are o istorie, un destin si un rost.

Spiritul limbii române se gaseste în felul în care sunetele se combina între ele si sunt accentuate dând nastere unei melodii aparte a limbii, în gramatica, în cuvinte si expresii care nu pot fi traduse în alte limbi, în sensuri si imagini. De exemplu: cuvântul bucurie, cuvânt dacic, reda sentimentul fundamental al fiintei uane, emotia ca esti pe calea cea buna; gândul este tot cuvânt dacic; doina este un alt cuvânt milenar care transpune esenta sufletului românesc, starea de dor; a moșteni cu moș si moșie fac parte din aceeasi familie; vatra, codrul, groapa au vârsta de câteva mii de ani si exemplele sunt multe.

Valurile istoriei si straturile ce s-au asezat deasupra nu au reusit sa modifice sâmburele puternic dacic al limbii române. Constantin Noica spune ”Vorbirea omului e fiinta lui”.

Ce frumos spune Nichita Stanescu:
”A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.”.

Din noianul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu si o scriere de 7000 de ani sunt românii de azi cum confirma cercetatorii din lume preocupati de traco-geti si daci. Nici o alta limba europeana nu a avut un astfel de destin.

In 1878, Mihai Eminescu scria în ziarul ”Timpul”:
”Nu exista un stat în Europa orientala, nu exista o țara de la Adriatica la Marea Neagra, care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea noastra. Incepând cu ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Hertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice în muntii Albaniei, în Macedonia si Tessalia, în Pind ca si în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia, începând în toata regiunea Daciei Tra pâna dincolo de Nistru, pâna aproape de Odessa si de Kiev”.

Cel mai vechi document scris în limba româna, păstrat, este ”Scrisoarea lui Neacsu din Câmpulung catre judele Brasovului (1521)” descoperita în 1894 în Arhivele Nationale de la Brasov. Limba româna a fost introdusa ca obligatorie, în actele de stat si în ritualul religios, în timpul voievozilor Vasile Lupu (1634-1653) în Moldova si Matei Basarab (1632-1654) în Tara Româneasca.

Poetul Ienachita Vacarescu în celebrul sau ”Testament” ne spune atât de adevarat:
”Urmasilor mei Vacaresti
La voua mostenire
Cresterea limbii românesti
Si-a patriei cinstire”

Poetul moldovean Alexe Mateevici (1888-1917) apreciaza:
”Limba noastra-i limba sfânta
Limba vechilor cazanii
Care-o plâng si care-o cânta
Pe la vatra lor taranii”

Cunoscutul si apreciatul poet moldovean Grigore Vieru, în poezia ”Limba noastra cea româna”, considera ca:
”In al limbilor tezaur
Pururea o sa ramâna
Limba Doinelor de aur
Limba noastra cea româna”

si în poezia ”Pentru ea”:
”Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-e teama de pacate
Pentru ea e bolta mai albastra
Pentru limba, pentru limba noastra”

Iar Victor Eftimiu a scris ”Oda limbii române” si îi ureaza:
”Alcatuire de cuvinte românesti
Iti vad prin veacuri inedita bogatie
Intinerind, pe zi ce-mbatrânesti
O, grai de viitor, marire tie!”.

prof. Adriana Grigorescu