IVAN PETROVICI PAVLOV ȘI RAPIDUL DE TIMIȘOARA

S-a întâmplat odinioară, călătorind spre Herculane, să observ, din mersul trenului, prin preajma  stației CFR Balota, o haită numeroasă  de câini stând nemișcați, cu ochii la tren.  ”Doamne, câți dulăi laolaltă și ce cuminți stau. Ce-o fii cu haita asta?”  ”Domnule, face  pasagerul cu care conversasem să treacă timpul, Domnule, dumneata ai auzit de Pavlov, ăla cu câinii?!” ”Da, firește. Ba chiar am învățat despre el la Liceu, la Bazele Darwinismului!” ” Ei bine, iată ce e cu haita. Pe vremea când tracțiunea se făcea cu locomotive clasice, cu aburi, trenul se oprea aici, la Balota, pentru a se mai atașa încă o mașină. Altfel nu urca rampa. În acest timp, personalul de la vagonul restaurant al Rapidului de Timișoara arunca resturile de mâncare pe fereastră, pe terasament. Azi așa, mâine așa, totul la oră fixă, locomotiva șuiera, trenul se oprea, mâncarea exista. Haita aflase și se înființa la dejun! Apoi... linia a fost electrificată... locomotiva șuieră și urcă rampa fără probleme....rapidul nu mai oprește în Balota... dar strănepoții patrupezi se adună zilnic, la aceiași oră, privind nedumeriți spre trenul care trece fără să le lase hrana despre care aveau, desigur, informații transmise... din tată-n fiu !  Știu bine despre ce vă povestesc, Domnule! Am fost mecanic de locomotivă ani de zile... știu bine...!!”