Soveja, oaza de liniste din Vrancea
De Alexandrina Iordache
Iubesc Soveja si revin, de cate ori pot, cu drag la ea. Dragostea mea pentru Soveja este veche. Am descoperit Soveja in anii copilariei cand aici functiona o tabara pentru copii iar mai tarziu, in anii tineretii, am revenit cu bilet prin BTT - Biroul de turism pentru tineret.
In acea perioada statiunea era plina de viata, de muzica, de oameni veniti la odihna sau tratament, clubul statiunii era totdeauna arhiplin si oferea multe posibilitati de petrecere a timpului liber iar la restaurantul din statiune, care acum este o ruina, asteptai minute bune pentru a ocupa un loc.
Am revenit in Soveja dupa multi ani, in 2008. Despre statiunea Soveja se vorbeste la timpul trecut si cu regret. Totul este o ruina. Sunt incercari timide, nu stiu ale cui, de a renova unele cladiri. Doar atat. Pacat de peisajul si aerul extraordinar al zonei.
Daca statiunea deceptioneaza, localitatea Soveja a inflorit. Drumul de la Focsani pana aici este foarte bun, asfaltat dupa 1989. Peisajul este superb. Asezata intre dealul Rachitasul si muntele Zboina, Soveja este compusa din doua sate, care se intind pe doua vai, despartite de dealul Bisericii. Forma ei este de potcoava sau, mai bine zis, are forma literei Y. Cele doua sate sunt despartite dar si unite, prin drumuri care traverseaza dealul Bisericii.
De pe dealul Bisericii ai o panorama extraordinara asupra celor doua vai dar si a muntilor, dealurilor si poienelor inconjuratoare. In localitate, dupa 1989 mai ales, s-au stabilit multi galateni care si-au ridicat vile cochete. Sovejenii, oameni mandri, nu s-au lasat mai prejos. Locuitorii Sovejei sunt oameni harnici, cu gospodarii frumoase si bogate. Femeile sunt gen Vitoria Lipan, par atat de fragile dar isi conduc cu mana forte barbatii si gospodariile.
Sunt inca multi turisti care vin in Soveja si se cazeaza fie la particulari fie la cele cateva pensiuni particulare. Oamenii locului ii saluta pe strada, chiar daca nu-i cunosc. Sovejenii sunt foarte primitori.
In Soveja este o liniste de iti vine uneori sa tipi. Rareori mugetul unei vaci sau latratul unui caine o mai sparge. Dar lucrul care mi se pare cel mai rau este ca Soveja, desi prospera, este o localitate imbatranita. Am vazut foarte putini copii aici. Nu li se aud rasetele zglobii, nu-i vezi pe strazi dar nici in curtile oamenilor.
Obisnuita cu forfota orasului am fost surprinsa ca nu prea vezi oameni pe strazile Sovejei. Preocupati de treburile zilnice acestia muncesc in gospodarie, unde au multe animale, sau pe camp. Atunci cand treburile ii poarta in afara gospodariei au mersul tacut si masurat al oamenilor de la munte, dupa care greu poti sa te tii. Nu-i auzi certandu-se peste gardul casei si nici nu-i vezi adunati pe la colturi pentru barfe. Si totusi sunt la curent cu tot si cu toate. N-am reusit sa inteleg cum functioneaza acest telefon fara fir.
Daca nu sunteti adeptul plimbarilor peste munti si dealuri in Soveja puteti vizita Mausoleul inchinat eroilor cazuti in lupta pe aceste meleaguri (acum in renovare), o biserica careia localnicii ii spun *manastire* care dateaza din 1647, monument istoric, in apropiere manastirea Soveja dar si casa lui Mos Ion Roata din Campuri, localitate situata la cca 10 km de Soveja.
Peste munte, la numai 15 km, se poate ajunge in localitatea Lepsa unde, in afara de peisajul superb, puteti admira tumultoasa cascada Putna, pastravaria, manastirea si puteti face un popas la unul din restaurantele din zona. Pacat ca drumul Soveja-Lepsa este inchis circulatiei datorita craterelor imense care s-au format in carosabil. La Lepsa se poate ajunge cu un ocol de cca 50 km, prin Vizantea. Ocolul merita.
Daca ati ajuns in Soveja nu ratati rasaritul si apusul soarelui. Sunt niste imagini extraordinare mai ales cand soarele *rade in apus*. Tot aici am admirat cel mai instelat cer pe care l-am vazut. Temperatura este placuta vara, exceptie perioadele de canicula generala iar iernile geroase si cu multa zapada. Iarna Soveja, privita de sus, pare un paradis al zapezii.
Nu stiu daca aceste randuri v-au trezit interesul pentru Soveja. Eu sper ca autoritatile sa rupa din banii care se cheltuiesc aiurea prin alte parti si sa aloce fonduri pentru repararea drumului dintre Soveja si Lepsa. Sunt datori nu numai locuitorilor din zona dar si turistilor care se incapataneaza sa vina la Soveja si sa-si rupa masinile pe drumul spre Lepsa, chiar daca este inchis, numai pentru a admira extraordinara priveliste a zonei.
Iubesc Soveja si sper din tot sufletul ca aceasta oaza de liniste si frumusete sa redevina ceea ce a fost candva.
In acea perioada statiunea era plina de viata, de muzica, de oameni veniti la odihna sau tratament, clubul statiunii era totdeauna arhiplin si oferea multe posibilitati de petrecere a timpului liber iar la restaurantul din statiune, care acum este o ruina, asteptai minute bune pentru a ocupa un loc.
Am revenit in Soveja dupa multi ani, in 2008. Despre statiunea Soveja se vorbeste la timpul trecut si cu regret. Totul este o ruina. Sunt incercari timide, nu stiu ale cui, de a renova unele cladiri. Doar atat. Pacat de peisajul si aerul extraordinar al zonei.
Daca statiunea deceptioneaza, localitatea Soveja a inflorit. Drumul de la Focsani pana aici este foarte bun, asfaltat dupa 1989. Peisajul este superb. Asezata intre dealul Rachitasul si muntele Zboina, Soveja este compusa din doua sate, care se intind pe doua vai, despartite de dealul Bisericii. Forma ei este de potcoava sau, mai bine zis, are forma literei Y. Cele doua sate sunt despartite dar si unite, prin drumuri care traverseaza dealul Bisericii.
De pe dealul Bisericii ai o panorama extraordinara asupra celor doua vai dar si a muntilor, dealurilor si poienelor inconjuratoare. In localitate, dupa 1989 mai ales, s-au stabilit multi galateni care si-au ridicat vile cochete. Sovejenii, oameni mandri, nu s-au lasat mai prejos. Locuitorii Sovejei sunt oameni harnici, cu gospodarii frumoase si bogate. Femeile sunt gen Vitoria Lipan, par atat de fragile dar isi conduc cu mana forte barbatii si gospodariile.
Sunt inca multi turisti care vin in Soveja si se cazeaza fie la particulari fie la cele cateva pensiuni particulare. Oamenii locului ii saluta pe strada, chiar daca nu-i cunosc. Sovejenii sunt foarte primitori.
In Soveja este o liniste de iti vine uneori sa tipi. Rareori mugetul unei vaci sau latratul unui caine o mai sparge. Dar lucrul care mi se pare cel mai rau este ca Soveja, desi prospera, este o localitate imbatranita. Am vazut foarte putini copii aici. Nu li se aud rasetele zglobii, nu-i vezi pe strazi dar nici in curtile oamenilor.
Obisnuita cu forfota orasului am fost surprinsa ca nu prea vezi oameni pe strazile Sovejei. Preocupati de treburile zilnice acestia muncesc in gospodarie, unde au multe animale, sau pe camp. Atunci cand treburile ii poarta in afara gospodariei au mersul tacut si masurat al oamenilor de la munte, dupa care greu poti sa te tii. Nu-i auzi certandu-se peste gardul casei si nici nu-i vezi adunati pe la colturi pentru barfe. Si totusi sunt la curent cu tot si cu toate. N-am reusit sa inteleg cum functioneaza acest telefon fara fir.
Daca nu sunteti adeptul plimbarilor peste munti si dealuri in Soveja puteti vizita Mausoleul inchinat eroilor cazuti in lupta pe aceste meleaguri (acum in renovare), o biserica careia localnicii ii spun *manastire* care dateaza din 1647, monument istoric, in apropiere manastirea Soveja dar si casa lui Mos Ion Roata din Campuri, localitate situata la cca 10 km de Soveja.
Peste munte, la numai 15 km, se poate ajunge in localitatea Lepsa unde, in afara de peisajul superb, puteti admira tumultoasa cascada Putna, pastravaria, manastirea si puteti face un popas la unul din restaurantele din zona. Pacat ca drumul Soveja-Lepsa este inchis circulatiei datorita craterelor imense care s-au format in carosabil. La Lepsa se poate ajunge cu un ocol de cca 50 km, prin Vizantea. Ocolul merita.
Daca ati ajuns in Soveja nu ratati rasaritul si apusul soarelui. Sunt niste imagini extraordinare mai ales cand soarele *rade in apus*. Tot aici am admirat cel mai instelat cer pe care l-am vazut. Temperatura este placuta vara, exceptie perioadele de canicula generala iar iernile geroase si cu multa zapada. Iarna Soveja, privita de sus, pare un paradis al zapezii.Nu stiu daca aceste randuri v-au trezit interesul pentru Soveja. Eu sper ca autoritatile sa rupa din banii care se cheltuiesc aiurea prin alte parti si sa aloce fonduri pentru repararea drumului dintre Soveja si Lepsa. Sunt datori nu numai locuitorilor din zona dar si turistilor care se incapataneaza sa vina la Soveja si sa-si rupa masinile pe drumul spre Lepsa, chiar daca este inchis, numai pentru a admira extraordinara priveliste a zonei.
Iubesc Soveja si sper din tot sufletul ca aceasta oaza de liniste si frumusete sa redevina ceea ce a fost candva.
Autor Alexandrina Iordache
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Felicitari , d-na Alexandrina Iordache , ati descris foarte corect trecutul recent si prezentul localitatii Soveja . M-as bucura mult sa se indeplineasca indemnurile dv . -autoritatile trebuie sa se trezeasca la realitate , sa lase interesele personale in favoarea celor ale localnicilor si potentialilor turisti . Doamne ajuta ! NB-ma surprinde ca acest articol ,scris din inima inca din 2012 , nu a inregistrat ,pana acum , nici un comentariu ! Mare pacat !