Declaraţia de presă a preşedintelui României, Traian Băsescu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut o declaraţie de presă duminică, 9 Mai, la Palatul Cotroceni.
Vă prezentăm integral textul declaraţiei de presă:
„Bună ziua.
După cum ştiţi, astăzi am avut o întâlnire cu liderii marilor centrale sindicale, o întâlnire care a fost dedicată discutării programului pe care Guvernul a convenit cu Fondul Monetar Internaţional pentru perioada următoare.
Aş vrea să reiterez un lucru pe care l-am mai spus şi îl repet: ar fi nedrept dacă, vreodată, cineva ar acuza Fondul Monetar Internaţional de acest program. Programul care a fost negociat şi încă este în curs de negocieri la detalii cu Fondul Monetar Internaţional este un program al Guvernului României. Repet: este un program al Guvernului României. Dacă populaţia va fi nemulţumită, dacă programul va fi un eşec, nu Fondul va fi cel responsabil, ci instituţiile statului român, începând de la Preşedinte şi până la cea mai mică instituţie din angrenajul statului; sigur, inclusiv Guvernul sau în primul rând Guvernul, care trebuie să execute programul pe care-l convine astăzi cu Fondul.
Pentru că nu mi se pare suficient modul cum au fost clarificate lucrurile legat de acest program, vreau să vă spun că, la momentul sosirii Fondului, anticipându-se principalele obiective cu care va veni Fondul, Guvernul României a fost pregătit cu un program alternativ, care nu implică o creştere a fiscalităţii. Iar acest program este cel care s-a discutat cu Fondul Monetar Internaţional. S-au discutat amândouă, în fază iniţială, după care opţiunea Guvernului a fost programul care acum este în curs de finalizare. Repet, obiectivul major al programului Guvernului a fost să nu se crească fiscalitatea, adică TVA-ul, cota unică, obiective care aveau în pachet şi reducerea cu 20% a veniturilor în sectorul bugetar.
În ceea ce priveşte discuţiile de astăzi, am precizat foarte clar pentru centralele sindicale că nu Fondul Monetar Internaţional va mai putea fi acuzat, de acum înainte, sau va mai putea fi luat de coresponsabil, alături de Guvern, pentru eventuale neîndepliniri de program. Fondul, Uniunea şi Banca Mondială au fost de acord cu programul prezentat de Guvernul României, cu condiţia să fie şi implementat. Aş mai da o explicaţie legată de principalele coordonate ale acestui program. Ele sunt legate de trei obiective. Primul şi cel mai important: reducerea cheltuielilor bugetului de stat - şi, aşa cum vă spuneam, fondul de salarii reprezintă circa 27% din bugetul de stat. Reducerea cheltuielilor sociale - şi, aşa cum vă spuneam, cheltuielile sociale, împreună cu fondul de pensii, reprezintă peste 35% din bugetul de stat. Şi o informaţie pe care la intervenţia de acum două zile nu v-am dat-o, dar v-o dau acum: un alt obiectiv este reducerea obligaţiilor de plată ale bugetului de stat.
Ca să înţelegeţi mai bine, în acest an, ca urmare a datoriilor pe care România le-a contractat în 2007, 2008 şi parte din 2009, bugetul de stat trebuie să plătească 10,007 miliarde euro. Repet: 10,007 miliarde euro. Dacă doriţi, vă dau şi tranşele de plată. În primul trimestru am plătit 260 de milioane. În trimestrul al II-lea plătim 2,257 miliarde euro. În trimestrul al III-lea avem de plată 3,16 miliarde euro, iar în trimestrul al IV-lea avem de plată 2,5 miliarde euro, reprezentând serviciul datoriei pe care bugetul de stat îl are. În total, anul acesta, ca urmare a creditelor pe care le-am angajat în anii anteriori pentru a susţine deficitul bugetului de stat, avem de plătit peste 10 miliarde de euro. Şi, ca să vă fie şi mai clar de ce trebuie să ne diminuăm cheltuielile bugetare, pentru a diminua creditele pe care le angajăm, vă pot spune că numai dobânzile pe care trebuie să le plătim anul acesta sunt peste 1,8 miliarde euro, ceea ce înseamnă de două ori tranşa următoare de la Fondul Monetar Internaţional. Din acest motiv, am considerat că trebuie să adoptăm o politică de reducere a îndatorării noastre. Dacă nu se luau măsurile pe care vi le-am anunţat, de reducere a salariilor şi a pensiilor, la începutul anului următor trebuia să angajăm un nou credit - şi poate nu 20 de miliarde ca de data aceasta, ci 30 de miliarde. Am fi amanetat cu totul viitorul ţării şi viitorul fiecăruia dintre români. Una din concluziile acestei decizii grele pe care am fost nevoiţi s-o luăm este că trebuie să nu ne mai amăgim, să nu mai vindem falsuri românilor ori de câte ori ne aflăm în campania electorală sau premergător campaniei electorale. Banii care s-au dat mărindu-se pensiile, mărindu-se salarii, dându-se sporuri, toate acestea astăzi se răzbună şi, din păcate, nu se răzbună pe cei care au profitat, pe cei care au mituit populaţia cu astfel de angajamente care nu aveau acoperire în timp. Deci, mi se pare esenţial ca următoarele şase luni să fie o perioadă de realism a politicienilor, a Guvernului, a sindicatelor, a fiecărui român. Repet: anul acesta plătim pentru ce am consumat fără să producem. În 2007, 2008 şi începutul anului 2009 plătim peste 10 miliarde de euro. Imaginaţi-vă aceşti bani în investiţii. Dar plătim la ce am consumat fără să avem acoperire în ce am produs.
În ceea ce priveşte înţelegerile de astăzi cu sindicatele, ele vizează în primul rând o participare a tuturor la soluţionarea problemelor actuale şi de perspectivă ale României. Din acest motiv am răspuns pozitiv solicitării sindicatelor de a se constitui un grup pe care-l putem numi oricum, un grup de analiză, la care să participe Guvern, sindicate, patronat, reprezentanţi ai partidelor parlamentare şi Preşedinţia României şi, împreună, în următoarele şase luni, să găsim soluţii pentru a cheltui mai bine şi mai eficient începând cu 1 ianuarie 2011. Personal sunt conştient de nevoia absolută de cooperare între toate forţele societăţii. Pentru că ţara nu este a Preşedintelui, ţara nu este a Guvernului, ţara nu este a unui lider de partid sau a altuia, ţara este a celor 22 de milioane de români, iar ceea ce eu propun societăţii româneşti este ca împreună să prevenim „grecizarea” ţării. Dacă noi mai angajăm un credit, probabil nu de 20, ci de 30 de miliarde, vom ajunge ca în situaţia din Grecia. Ori, cred că este ultimul moment în care, împreună, putem să evităm agravarea situaţiei financiare a ţării şi împreună putem găsi soluţii ca anul 2011 să fie un an în care instituţiile statului să funcţioneze altfel, să funcţioneze mai ieftin, mai eficient şi dedicate interesului public.
Printre obiectivele sindicatelor în aceste discuţii se află lucruri cu care sunt de acord, lucruri cu care nu sunt de acord, dar pe care nu eu le pot hotărî, ci ele trebuie hotărâte în cadrul sindicate-Guvern-patronat şi partide politice, pentru că orice decizie va trebui adoptată pe urmă prin Parlament, prin legi. Printre aceste solicitări, menţionez câteva care mi s-au părut extrem de importante, cu care sunt de acord: o îmbunătăţire a legislaţiei privind combatarea evaziunii fiscale, o îmbunăţire a legislaţiei privind inspecţia muncii, stabilirea de comun acord sindicate-Guvern a criteriilor de reducere a posturilor în aparatul central al Guvernului, în primării, în regii autonome. Deci criteriile trebuie să fie comune, fără însă a face cumva din sindicat element de decizie sau de codecizie în acţiunea managerilor de reducere a numărului de personal, ci doar cu privire la criteriile care se aplică pentru reducerile de personal.
A fost o problemă care eu cred că nu este numai o concesie, ci este şi un lucru de bun-simţ, pe care îl solicită sindicatele din educaţie, legat de noua Lege a educaţiei. Acest lucru se referă la titularizare. Sigur, noua Lege, care se află în dezbatere la Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor, prevede titularizarea strict pe şcoală, acolo unde dascălul dă examen, şi renunţarea la titularizarea la nivel naţional, ceea ce mi se pare corect. Sindicatele spun însă, că o soluţie ar fi titularizarea la nivelul localităţii şi mi se pare că este corectă abordarea. Un liceu din Craiova, spre exemplu "Mihai Viteazul", ar putea avea nevoie pentru patru ani de un contract cu un profesor de fizică. Este normal ca, la sfârşitul contractului, dacă există un post de profesor de fizică la un alt liceu, tot din Craiova, acesta să fie oferit cu prioritate dascălului care a terminat contractul, dar a fost titularizat la un alt liceu - poate Liceul, să spunem, "George Enescu" are un loc liber de profesor de fizică, şi atunci titularizarea la nivel local ar permite şi o menţinere a dascălilor în localitatea în care ei trăiesc. Mi se pare corectă observaţia şi, de asemenea, ca şi celelalte iniţiative, o voi susţine.
Un alt subiect de discuţie şi care, de asemenea, ar trebui rezolvat în această perioadă de modernizare a legislaţiei României, a fost legat de protecţia juridică a funcţionarilor. Aţi văzut şi dvs la televizor atitudini ale concetăţenilor noştri faţă de poliţist, faţă de un inspector al Gărzii Financiare, atitudini de intimidare, de umilire sau, atunci când oameni în exerciţiul funcţiunii fac un proces-verbal de contravenţie sau un proces-verbal prin care constată ilegalităţi, agentul economic sau persoana fizică se îndreaptă în instanţă împotriva persoanei fizice care este funcţionarul - fie că e poliţist, fie că e inspector ANAF sau al Gărzii Financiare şi aşa mai departe. Şi eu am trecut prin astfel de situaţii. Ca primar al Capitalei, aveam la un moment dat nu mai puţin de vreo 500 de procese şi a trebuit să-mi plătesc din buzunar avocaţii, deşi dărâmarea chioşcurilor, spre exemplu, fusese o acţiune în interes public sau în exerciţiul funcţiunii. Protecţia pe care trebuie s-o dăm funcţionarilor statului este, pe de o parte, protecţie prin asistenţă juridică, în situaţia unor astfel de procese, iar, pe de altă parte, sancţionarea acelora care umilesc instituţiile statului sau funcţionarii statului, atât timp cât ei sunt corecţi. Cei care fac abuzuri trebuie să răspundă în faţa legii. V-am dat doar câteva exemple asupra lucrurilor cu care ne-am înţeles.
Cu ce am mai fost de acord, deşi am exprimat punctul meu de vedere că nu sunt în asentimentul sindicatelor - este legat de analiza reducerii cu 25% a salariilor. Ca şi în discuţiile pe care le-am avut cu Guvernul, unii lideri sindicali au ridicat problema menţinerii anvelopei de reducere de 25%, dar o aplicare diferenţiată a procentului. Personal nu sunt un adept al acestei soluţii, pentru că ea va genera blocaj. N-o să se ştie cui mai mult, cui mai puţin, cine are mai multe drepturi, cine are mai puţine. Până la urmă situaţia de criză este în toată ţara şi o repartizare proporţională din punct de vedere procentual, o repartizare unică din punct de vedere procentual, mi se pare singura soluţie, care nu lasă loc la îndelungate negocieri. M-am arătat însă deschis de a mijloci o astfel de discuţie, de a media o astfel de discuţie cu Guvernul.
Încă un punct asupra căruia am fost de acord, dar cu rezerve, având probabil informaţii diferite - sindicatele au solicitat să înceteze transferul de 0,5% contribuţie pentru Fondul de pensii către pilonul al II-lea de pensii. Eu ştiam că acest transfer încetează. Sindicatele ştiau că nu încetează sau că nu va înceta. Ceea ce eu ştiu este că s-a luat în calcul acest deficit de 15% în fondul de pensii cu două corecţii. Una - contribuţia din bugetul de stat cu 1,7 miliarde, care se menţine, şi, a doua - încetarea de a se plăti 0,5% la pilonul al II-lea de pensii. Dacă domnii de la sindicat au fost mai bine informaţi, sunt de acord că o contribuţie cu 0,5% ar putea să îndulcească puţin acel 15%. Informaţia mea însă, este că acest 0,5% nu se transferă în continuare la pilonul al II-lea de pensii, deci diminuarea cu 15% este cu acest 0,5% luat în calcul.
Cam acestea au fost discuţiile. Aş vrea să trag o singură concluzie - în primul rând că au fost discuţii foarte bune. Bune în sensul că am analizat raţional situaţia în care ne aflăm. Înţeleg foarte bine că liderii sindicali trebuie să dea explicaţii membrilor lor, explicaţii pe care nu ei trebuie să le dea, ci Guvernul, partenerii lor sociali şi, din acest motiv, nu se li se poate cere mai mult decât să-şi apere interesele membrilor lor. Eu însă solicit tuturor şase luni în care să dea o şansă României, până la sfârşitul anului. În opinia mea, aplicarea acestor măsuri dure, grele pentru populaţie - şi vă rog să mă credeţi că îmi este extrem de greu să mă gândesc cum primeşte un pensionar sau un salariat la stat astfel de măsuri; înţeleg nemulţumirea, dar în acelaşi timp vreau ca toţi să ştim ce facem - a continua cum am mers până acum înseamnă să angajăm un nou împrumut. A continua cum am mers până acum înseamnă să ne creştem în fiecare an ceea ce vă spuneam că anul acesta plătim ca dobânzi şi rambursări de credite, peste 10 miliarde de euro. Nu vor mai rămâne bani în buget pentru nimic. La cele 62 de procente, pe care le reprezintă salariile şi asistenţa socială, mai adăugaţi 10 miliarde şi veţi constata că depăşim 70 de procente din bugetul de stat numai pe consum. Cu ce să mai funcţioneze sistemul de sănătate, cu ce să funcţioneze Ministerul de Interne, Poliţia, cu ce să funcţioneze în afară de salarii sistemul de educaţie şi aşa mai departe? În ceea ce mă priveşte, vă asigur, şi nu vreau să pară un populism, că sunt dispus ca până la sfârşitul anului să virez salariul într-un fond de solidaritate. Dacă vă uitaţi pe declaraţia de avere, veţi putea constata că pot să fac acest lucru, deci, cred că avem nevoie de solidaritate în momentul de faţă dacă vrem să nu împingem ţara către o situaţie ca în Grecia. Vă rog, dacă sunt întrebări.
Întrebare: Domnule Preşedinte, ce garanţii aveţi că nu se va prelungi situaţia şi după această perioadă de şase luni ?
Preşedintele României, Traian Băsescu: Atenţie! Eu nu am făcut o înţelegere cu sindicatele. Sindicatele nu au cum să vină la mine şi să spună: „Noi suntem de acord”. Ei trebuie să-şi consulte membrii de sindicate - deci nu vreau să fie o confuzie. Ceea ce am stabilit cu sindicatele este funcţionarea unei comisii sindicate-Guvern-patronate-partide politice şi Preşedinţie, pentru a discuta aceste probleme şi care sunt soluţiile în continuare. Eu nu am cum să dau o garanţie, dar nu puteţi să mă suspectaţi că nu m-am uitat foarte bine în cifrele bugetului, că nu înţeleg foarte bine ce urmează să se întâmple. Sigur, avem o variantă lesnicioasă şi încă nu s-a semnat acordul cu Fondul, putem să-l schimbăm imediat de la soluţiile pe care Guvernul le-a propus şi să trecem pe creşterea de fiscalitate. Dar, după părerea mea, acea soluţie este una care frânează dezvoltarea economică şi care ne va împinge să continuăm să luăm credite tot mai mari ca să putem să ne plătim ineficienţa aparatului de stat şi sistemul exagerat de protecţie socială pe care-l avem. Deci, nu pot să dau garanţii. Ceea ce cred însă este că, dacă aplicăm acest program, România trece pe creştere economică, nu va mai avea creştere negativă.
Întrebare: (…) la ce subvenţii făceaţi referire şi, încă o întrebare, mai spuneau liderii de sindicat că nu e corect ca doar funcţionarii, ca doar angajaţii de la stat să plătească preţul crizei, ci v-au propus ca şi patronatele să plătească. V-aţi gândit şi la o astfel de variantă?
Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, patronatele au plătit deja printr-o restructurare consistentă în anul 2009. Statul n-a reuşit să se restructureze din punct de vedere al cheltuielilor, decât într-o măsură foarte mică. Nu cred că sectorului privat - şi aici vreau să înţelegem foarte bine: când mă refeream la cei trei milioane, nu mă refeream strict la sectorul privat. Sunt şi foarte multe societăţi cu capital integral sau majoritar de stat, care funcţionează în economia reală. Sectoarele din economia reală s-au restructurat în 2009, creşterile de şomaj pe care le-aţi văzut vin preponderent din această zonă a economiei reale, fie că e sector privat sau sector de stat, dar economie - producţie sau servicii. Deci, nu este corect. Ei au plătit deja costul. Ce cost să mai punem pe spatele societăţilor, ca să creştem veniturile în bugetul de stat? Şi pun şi eu o întrebare ca şi colega dumneavoastră. Ce garanţii avem că, dacă am creşte taxele pe companii, dacă am creşte TVA-ul, dacă am creşte cota unică la 20%, am avea încasări mai mari în bugetul de stat? Eu cred că nu. Privind la dificultatea cu care firmele plătesc în momentul de faţă obligaţiile sociale şi obligaţiile faţă de bugetul de stat, cred că sunt la limita de supravieţuire cei care au scăpat. Ce să mai împingem în spatele lor? Deci, cred că este o abordare care ne duce direct către a apela din nou, imediat ce terminăm actualul acord, să întrebăm din nou pe pieţele externe şi pe la instituţii financiare de alte zeci de miliarde. Ori, trebuie să ne obişnuim să trăim cu cât producem şi să nu mai trăim cu iluzii, cu falsuri, promise de politicieni, acceptate de sindicate, acceptate de populaţie. A venit momentul în care să optăm pentru o ţară care să se poată dezvolta sănătos sau o ţară care să-şi arunce toată resursa în plata datoriilor şi în asistenţă socială, inclusiv asistenţă socială prin menţinerea unor locuri de muncă inutile în aparatul de stat. Ultima întrebare, dacă mai este altcineva.
Întrebare: (…)
Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, în ceea ce priveşte subvenţiile, vă pot spune despre două care nu vor fi atinse. Este vorba de ajutorul pentru persoane cu handicap şi indemnizaţia pentru copii; în rest, toate sunt subiect de analiză, reducere sau chiar anulare. Nu ştiu cum a finalizat Guvernul analizele. Vom vedea mâine.
Întrebare: (…)
Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, eu sunt dispus la orice analiză, dar ştiu care este soluţia corectă şi este cea pe care v-am spus-o: reducere egală din punct de vedere procentual pentru toţi, pentru că cel căruia îi reduceţi 25% şi are 5000 de lei salariul, acela plăteşte 1000 şi ceva de lei, cel căruia îi reducem 25% din 700 plăteşte 100 şi ceva de lei, deci de 10 ori mai puţin. În mod indiscutabil, contribuţiile sunt diferite, pentru că salariile sunt diferite, şi atunci mi s-ar părea incorect celui cu 5000 să-i iau 3800 şi celui cu cel mai mic salariu deloc. Până la urmă, am avut o creştere explozivă a aparatului de stat în perioada 2007-2008, ne-am bucurat să fim salariaţi la stat, performanţele le vedem în calitatea actelor normative, în absorbţia fondurilor, în efiecienţa Gărzii Financiare, în eficienţa Inspectoratului de Muncă, acolo sunt funcţionarii despre care vorbim. Ori, trebuie să înţeleagă că până la sfârşitul anului rămân cei mai buni, cei care într-adevăr îşi fac treaba. Vă mulţumesc mult, vă doresc o duminică plăcută!”(AMOS News)
Vă prezentăm integral textul declaraţiei de presă:
„Bună ziua.
După cum ştiţi, astăzi am avut o întâlnire cu liderii marilor centrale sindicale, o întâlnire care a fost dedicată discutării programului pe care Guvernul a convenit cu Fondul Monetar Internaţional pentru perioada următoare.
Aş vrea să reiterez un lucru pe care l-am mai spus şi îl repet: ar fi nedrept dacă, vreodată, cineva ar acuza Fondul Monetar Internaţional de acest program. Programul care a fost negociat şi încă este în curs de negocieri la detalii cu Fondul Monetar Internaţional este un program al Guvernului României. Repet: este un program al Guvernului României. Dacă populaţia va fi nemulţumită, dacă programul va fi un eşec, nu Fondul va fi cel responsabil, ci instituţiile statului român, începând de la Preşedinte şi până la cea mai mică instituţie din angrenajul statului; sigur, inclusiv Guvernul sau în primul rând Guvernul, care trebuie să execute programul pe care-l convine astăzi cu Fondul.
Pentru că nu mi se pare suficient modul cum au fost clarificate lucrurile legat de acest program, vreau să vă spun că, la momentul sosirii Fondului, anticipându-se principalele obiective cu care va veni Fondul, Guvernul României a fost pregătit cu un program alternativ, care nu implică o creştere a fiscalităţii. Iar acest program este cel care s-a discutat cu Fondul Monetar Internaţional. S-au discutat amândouă, în fază iniţială, după care opţiunea Guvernului a fost programul care acum este în curs de finalizare. Repet, obiectivul major al programului Guvernului a fost să nu se crească fiscalitatea, adică TVA-ul, cota unică, obiective care aveau în pachet şi reducerea cu 20% a veniturilor în sectorul bugetar.
În ceea ce priveşte discuţiile de astăzi, am precizat foarte clar pentru centralele sindicale că nu Fondul Monetar Internaţional va mai putea fi acuzat, de acum înainte, sau va mai putea fi luat de coresponsabil, alături de Guvern, pentru eventuale neîndepliniri de program. Fondul, Uniunea şi Banca Mondială au fost de acord cu programul prezentat de Guvernul României, cu condiţia să fie şi implementat. Aş mai da o explicaţie legată de principalele coordonate ale acestui program. Ele sunt legate de trei obiective. Primul şi cel mai important: reducerea cheltuielilor bugetului de stat - şi, aşa cum vă spuneam, fondul de salarii reprezintă circa 27% din bugetul de stat. Reducerea cheltuielilor sociale - şi, aşa cum vă spuneam, cheltuielile sociale, împreună cu fondul de pensii, reprezintă peste 35% din bugetul de stat. Şi o informaţie pe care la intervenţia de acum două zile nu v-am dat-o, dar v-o dau acum: un alt obiectiv este reducerea obligaţiilor de plată ale bugetului de stat.
Ca să înţelegeţi mai bine, în acest an, ca urmare a datoriilor pe care România le-a contractat în 2007, 2008 şi parte din 2009, bugetul de stat trebuie să plătească 10,007 miliarde euro. Repet: 10,007 miliarde euro. Dacă doriţi, vă dau şi tranşele de plată. În primul trimestru am plătit 260 de milioane. În trimestrul al II-lea plătim 2,257 miliarde euro. În trimestrul al III-lea avem de plată 3,16 miliarde euro, iar în trimestrul al IV-lea avem de plată 2,5 miliarde euro, reprezentând serviciul datoriei pe care bugetul de stat îl are. În total, anul acesta, ca urmare a creditelor pe care le-am angajat în anii anteriori pentru a susţine deficitul bugetului de stat, avem de plătit peste 10 miliarde de euro. Şi, ca să vă fie şi mai clar de ce trebuie să ne diminuăm cheltuielile bugetare, pentru a diminua creditele pe care le angajăm, vă pot spune că numai dobânzile pe care trebuie să le plătim anul acesta sunt peste 1,8 miliarde euro, ceea ce înseamnă de două ori tranşa următoare de la Fondul Monetar Internaţional. Din acest motiv, am considerat că trebuie să adoptăm o politică de reducere a îndatorării noastre. Dacă nu se luau măsurile pe care vi le-am anunţat, de reducere a salariilor şi a pensiilor, la începutul anului următor trebuia să angajăm un nou credit - şi poate nu 20 de miliarde ca de data aceasta, ci 30 de miliarde. Am fi amanetat cu totul viitorul ţării şi viitorul fiecăruia dintre români. Una din concluziile acestei decizii grele pe care am fost nevoiţi s-o luăm este că trebuie să nu ne mai amăgim, să nu mai vindem falsuri românilor ori de câte ori ne aflăm în campania electorală sau premergător campaniei electorale. Banii care s-au dat mărindu-se pensiile, mărindu-se salarii, dându-se sporuri, toate acestea astăzi se răzbună şi, din păcate, nu se răzbună pe cei care au profitat, pe cei care au mituit populaţia cu astfel de angajamente care nu aveau acoperire în timp. Deci, mi se pare esenţial ca următoarele şase luni să fie o perioadă de realism a politicienilor, a Guvernului, a sindicatelor, a fiecărui român. Repet: anul acesta plătim pentru ce am consumat fără să producem. În 2007, 2008 şi începutul anului 2009 plătim peste 10 miliarde de euro. Imaginaţi-vă aceşti bani în investiţii. Dar plătim la ce am consumat fără să avem acoperire în ce am produs.
În ceea ce priveşte înţelegerile de astăzi cu sindicatele, ele vizează în primul rând o participare a tuturor la soluţionarea problemelor actuale şi de perspectivă ale României. Din acest motiv am răspuns pozitiv solicitării sindicatelor de a se constitui un grup pe care-l putem numi oricum, un grup de analiză, la care să participe Guvern, sindicate, patronat, reprezentanţi ai partidelor parlamentare şi Preşedinţia României şi, împreună, în următoarele şase luni, să găsim soluţii pentru a cheltui mai bine şi mai eficient începând cu 1 ianuarie 2011. Personal sunt conştient de nevoia absolută de cooperare între toate forţele societăţii. Pentru că ţara nu este a Preşedintelui, ţara nu este a Guvernului, ţara nu este a unui lider de partid sau a altuia, ţara este a celor 22 de milioane de români, iar ceea ce eu propun societăţii româneşti este ca împreună să prevenim „grecizarea” ţării. Dacă noi mai angajăm un credit, probabil nu de 20, ci de 30 de miliarde, vom ajunge ca în situaţia din Grecia. Ori, cred că este ultimul moment în care, împreună, putem să evităm agravarea situaţiei financiare a ţării şi împreună putem găsi soluţii ca anul 2011 să fie un an în care instituţiile statului să funcţioneze altfel, să funcţioneze mai ieftin, mai eficient şi dedicate interesului public.
Printre obiectivele sindicatelor în aceste discuţii se află lucruri cu care sunt de acord, lucruri cu care nu sunt de acord, dar pe care nu eu le pot hotărî, ci ele trebuie hotărâte în cadrul sindicate-Guvern-patronat şi partide politice, pentru că orice decizie va trebui adoptată pe urmă prin Parlament, prin legi. Printre aceste solicitări, menţionez câteva care mi s-au părut extrem de importante, cu care sunt de acord: o îmbunătăţire a legislaţiei privind combatarea evaziunii fiscale, o îmbunăţire a legislaţiei privind inspecţia muncii, stabilirea de comun acord sindicate-Guvern a criteriilor de reducere a posturilor în aparatul central al Guvernului, în primării, în regii autonome. Deci criteriile trebuie să fie comune, fără însă a face cumva din sindicat element de decizie sau de codecizie în acţiunea managerilor de reducere a numărului de personal, ci doar cu privire la criteriile care se aplică pentru reducerile de personal.
A fost o problemă care eu cred că nu este numai o concesie, ci este şi un lucru de bun-simţ, pe care îl solicită sindicatele din educaţie, legat de noua Lege a educaţiei. Acest lucru se referă la titularizare. Sigur, noua Lege, care se află în dezbatere la Comisia de învăţământ a Camerei Deputaţilor, prevede titularizarea strict pe şcoală, acolo unde dascălul dă examen, şi renunţarea la titularizarea la nivel naţional, ceea ce mi se pare corect. Sindicatele spun însă, că o soluţie ar fi titularizarea la nivelul localităţii şi mi se pare că este corectă abordarea. Un liceu din Craiova, spre exemplu "Mihai Viteazul", ar putea avea nevoie pentru patru ani de un contract cu un profesor de fizică. Este normal ca, la sfârşitul contractului, dacă există un post de profesor de fizică la un alt liceu, tot din Craiova, acesta să fie oferit cu prioritate dascălului care a terminat contractul, dar a fost titularizat la un alt liceu - poate Liceul, să spunem, "George Enescu" are un loc liber de profesor de fizică, şi atunci titularizarea la nivel local ar permite şi o menţinere a dascălilor în localitatea în care ei trăiesc. Mi se pare corectă observaţia şi, de asemenea, ca şi celelalte iniţiative, o voi susţine.
Un alt subiect de discuţie şi care, de asemenea, ar trebui rezolvat în această perioadă de modernizare a legislaţiei României, a fost legat de protecţia juridică a funcţionarilor. Aţi văzut şi dvs la televizor atitudini ale concetăţenilor noştri faţă de poliţist, faţă de un inspector al Gărzii Financiare, atitudini de intimidare, de umilire sau, atunci când oameni în exerciţiul funcţiunii fac un proces-verbal de contravenţie sau un proces-verbal prin care constată ilegalităţi, agentul economic sau persoana fizică se îndreaptă în instanţă împotriva persoanei fizice care este funcţionarul - fie că e poliţist, fie că e inspector ANAF sau al Gărzii Financiare şi aşa mai departe. Şi eu am trecut prin astfel de situaţii. Ca primar al Capitalei, aveam la un moment dat nu mai puţin de vreo 500 de procese şi a trebuit să-mi plătesc din buzunar avocaţii, deşi dărâmarea chioşcurilor, spre exemplu, fusese o acţiune în interes public sau în exerciţiul funcţiunii. Protecţia pe care trebuie s-o dăm funcţionarilor statului este, pe de o parte, protecţie prin asistenţă juridică, în situaţia unor astfel de procese, iar, pe de altă parte, sancţionarea acelora care umilesc instituţiile statului sau funcţionarii statului, atât timp cât ei sunt corecţi. Cei care fac abuzuri trebuie să răspundă în faţa legii. V-am dat doar câteva exemple asupra lucrurilor cu care ne-am înţeles.
Cu ce am mai fost de acord, deşi am exprimat punctul meu de vedere că nu sunt în asentimentul sindicatelor - este legat de analiza reducerii cu 25% a salariilor. Ca şi în discuţiile pe care le-am avut cu Guvernul, unii lideri sindicali au ridicat problema menţinerii anvelopei de reducere de 25%, dar o aplicare diferenţiată a procentului. Personal nu sunt un adept al acestei soluţii, pentru că ea va genera blocaj. N-o să se ştie cui mai mult, cui mai puţin, cine are mai multe drepturi, cine are mai puţine. Până la urmă situaţia de criză este în toată ţara şi o repartizare proporţională din punct de vedere procentual, o repartizare unică din punct de vedere procentual, mi se pare singura soluţie, care nu lasă loc la îndelungate negocieri. M-am arătat însă deschis de a mijloci o astfel de discuţie, de a media o astfel de discuţie cu Guvernul.
Încă un punct asupra căruia am fost de acord, dar cu rezerve, având probabil informaţii diferite - sindicatele au solicitat să înceteze transferul de 0,5% contribuţie pentru Fondul de pensii către pilonul al II-lea de pensii. Eu ştiam că acest transfer încetează. Sindicatele ştiau că nu încetează sau că nu va înceta. Ceea ce eu ştiu este că s-a luat în calcul acest deficit de 15% în fondul de pensii cu două corecţii. Una - contribuţia din bugetul de stat cu 1,7 miliarde, care se menţine, şi, a doua - încetarea de a se plăti 0,5% la pilonul al II-lea de pensii. Dacă domnii de la sindicat au fost mai bine informaţi, sunt de acord că o contribuţie cu 0,5% ar putea să îndulcească puţin acel 15%. Informaţia mea însă, este că acest 0,5% nu se transferă în continuare la pilonul al II-lea de pensii, deci diminuarea cu 15% este cu acest 0,5% luat în calcul.
Cam acestea au fost discuţiile. Aş vrea să trag o singură concluzie - în primul rând că au fost discuţii foarte bune. Bune în sensul că am analizat raţional situaţia în care ne aflăm. Înţeleg foarte bine că liderii sindicali trebuie să dea explicaţii membrilor lor, explicaţii pe care nu ei trebuie să le dea, ci Guvernul, partenerii lor sociali şi, din acest motiv, nu se li se poate cere mai mult decât să-şi apere interesele membrilor lor. Eu însă solicit tuturor şase luni în care să dea o şansă României, până la sfârşitul anului. În opinia mea, aplicarea acestor măsuri dure, grele pentru populaţie - şi vă rog să mă credeţi că îmi este extrem de greu să mă gândesc cum primeşte un pensionar sau un salariat la stat astfel de măsuri; înţeleg nemulţumirea, dar în acelaşi timp vreau ca toţi să ştim ce facem - a continua cum am mers până acum înseamnă să angajăm un nou împrumut. A continua cum am mers până acum înseamnă să ne creştem în fiecare an ceea ce vă spuneam că anul acesta plătim ca dobânzi şi rambursări de credite, peste 10 miliarde de euro. Nu vor mai rămâne bani în buget pentru nimic. La cele 62 de procente, pe care le reprezintă salariile şi asistenţa socială, mai adăugaţi 10 miliarde şi veţi constata că depăşim 70 de procente din bugetul de stat numai pe consum. Cu ce să mai funcţioneze sistemul de sănătate, cu ce să funcţioneze Ministerul de Interne, Poliţia, cu ce să funcţioneze în afară de salarii sistemul de educaţie şi aşa mai departe? În ceea ce mă priveşte, vă asigur, şi nu vreau să pară un populism, că sunt dispus ca până la sfârşitul anului să virez salariul într-un fond de solidaritate. Dacă vă uitaţi pe declaraţia de avere, veţi putea constata că pot să fac acest lucru, deci, cred că avem nevoie de solidaritate în momentul de faţă dacă vrem să nu împingem ţara către o situaţie ca în Grecia. Vă rog, dacă sunt întrebări.
Întrebare: Domnule Preşedinte, ce garanţii aveţi că nu se va prelungi situaţia şi după această perioadă de şase luni ?
Preşedintele României, Traian Băsescu: Atenţie! Eu nu am făcut o înţelegere cu sindicatele. Sindicatele nu au cum să vină la mine şi să spună: „Noi suntem de acord”. Ei trebuie să-şi consulte membrii de sindicate - deci nu vreau să fie o confuzie. Ceea ce am stabilit cu sindicatele este funcţionarea unei comisii sindicate-Guvern-patronate-partide politice şi Preşedinţie, pentru a discuta aceste probleme şi care sunt soluţiile în continuare. Eu nu am cum să dau o garanţie, dar nu puteţi să mă suspectaţi că nu m-am uitat foarte bine în cifrele bugetului, că nu înţeleg foarte bine ce urmează să se întâmple. Sigur, avem o variantă lesnicioasă şi încă nu s-a semnat acordul cu Fondul, putem să-l schimbăm imediat de la soluţiile pe care Guvernul le-a propus şi să trecem pe creşterea de fiscalitate. Dar, după părerea mea, acea soluţie este una care frânează dezvoltarea economică şi care ne va împinge să continuăm să luăm credite tot mai mari ca să putem să ne plătim ineficienţa aparatului de stat şi sistemul exagerat de protecţie socială pe care-l avem. Deci, nu pot să dau garanţii. Ceea ce cred însă este că, dacă aplicăm acest program, România trece pe creştere economică, nu va mai avea creştere negativă.
Întrebare: (…) la ce subvenţii făceaţi referire şi, încă o întrebare, mai spuneau liderii de sindicat că nu e corect ca doar funcţionarii, ca doar angajaţii de la stat să plătească preţul crizei, ci v-au propus ca şi patronatele să plătească. V-aţi gândit şi la o astfel de variantă?
Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, patronatele au plătit deja printr-o restructurare consistentă în anul 2009. Statul n-a reuşit să se restructureze din punct de vedere al cheltuielilor, decât într-o măsură foarte mică. Nu cred că sectorului privat - şi aici vreau să înţelegem foarte bine: când mă refeream la cei trei milioane, nu mă refeream strict la sectorul privat. Sunt şi foarte multe societăţi cu capital integral sau majoritar de stat, care funcţionează în economia reală. Sectoarele din economia reală s-au restructurat în 2009, creşterile de şomaj pe care le-aţi văzut vin preponderent din această zonă a economiei reale, fie că e sector privat sau sector de stat, dar economie - producţie sau servicii. Deci, nu este corect. Ei au plătit deja costul. Ce cost să mai punem pe spatele societăţilor, ca să creştem veniturile în bugetul de stat? Şi pun şi eu o întrebare ca şi colega dumneavoastră. Ce garanţii avem că, dacă am creşte taxele pe companii, dacă am creşte TVA-ul, dacă am creşte cota unică la 20%, am avea încasări mai mari în bugetul de stat? Eu cred că nu. Privind la dificultatea cu care firmele plătesc în momentul de faţă obligaţiile sociale şi obligaţiile faţă de bugetul de stat, cred că sunt la limita de supravieţuire cei care au scăpat. Ce să mai împingem în spatele lor? Deci, cred că este o abordare care ne duce direct către a apela din nou, imediat ce terminăm actualul acord, să întrebăm din nou pe pieţele externe şi pe la instituţii financiare de alte zeci de miliarde. Ori, trebuie să ne obişnuim să trăim cu cât producem şi să nu mai trăim cu iluzii, cu falsuri, promise de politicieni, acceptate de sindicate, acceptate de populaţie. A venit momentul în care să optăm pentru o ţară care să se poată dezvolta sănătos sau o ţară care să-şi arunce toată resursa în plata datoriilor şi în asistenţă socială, inclusiv asistenţă socială prin menţinerea unor locuri de muncă inutile în aparatul de stat. Ultima întrebare, dacă mai este altcineva.
Întrebare: (…)
Preşedintele României, Traian Băsescu: Da, în ceea ce priveşte subvenţiile, vă pot spune despre două care nu vor fi atinse. Este vorba de ajutorul pentru persoane cu handicap şi indemnizaţia pentru copii; în rest, toate sunt subiect de analiză, reducere sau chiar anulare. Nu ştiu cum a finalizat Guvernul analizele. Vom vedea mâine.
Întrebare: (…)
Preşedintele României, Traian Băsescu: Doamnă, eu sunt dispus la orice analiză, dar ştiu care este soluţia corectă şi este cea pe care v-am spus-o: reducere egală din punct de vedere procentual pentru toţi, pentru că cel căruia îi reduceţi 25% şi are 5000 de lei salariul, acela plăteşte 1000 şi ceva de lei, cel căruia îi reducem 25% din 700 plăteşte 100 şi ceva de lei, deci de 10 ori mai puţin. În mod indiscutabil, contribuţiile sunt diferite, pentru că salariile sunt diferite, şi atunci mi s-ar părea incorect celui cu 5000 să-i iau 3800 şi celui cu cel mai mic salariu deloc. Până la urmă, am avut o creştere explozivă a aparatului de stat în perioada 2007-2008, ne-am bucurat să fim salariaţi la stat, performanţele le vedem în calitatea actelor normative, în absorbţia fondurilor, în efiecienţa Gărzii Financiare, în eficienţa Inspectoratului de Muncă, acolo sunt funcţionarii despre care vorbim. Ori, trebuie să înţeleagă că până la sfârşitul anului rămân cei mai buni, cei care într-adevăr îşi fac treaba. Vă mulţumesc mult, vă doresc o duminică plăcută!”(AMOS News)
Scrie un comentariu
Comentarii
Vezi toate comentariile
Nu exista inca comentarii, dar poti fi primul care comenteaza acest articol.
Scrie un comentariu