Analiza EFOR | Probleme semnificative în legislația privind alegerile pentru Parlamentul European

Evaluarea efectuată de către EFOR asupra legislației destinate alegerilor europarlamentare a relevat mai multe deficiențe și a tras concluzii privind acestea. În ansamblu, cadrul legislativ actual nu este coerent și clar. Legea 33/2007 este depășită, neconcordanța sa puternică cu legislația modernizată și cu inovațiile tehnologice sau modificările structurale recente. Absența interesului pentru actualizarea acestei legislații poate sugera și o preocupare redusă a partidelor aflate la guvernare față de alegerile europarlamentare în general. Nu putem anticipa în mod cert cum se va aplica Legea 33/2007 în practică în absența unor modificări urgente, având în vedere referirile la prevederi legislative în prezent abrogate.

Scopul nostru este să evidențiem aspectele cheie care necesită o modificare rapidă pentru a asigura o organizare sigură a alegerilor europarlamentare și respectarea drepturilor alegătorilor. Nu ne propunem să analizăm fiecare articol în parte, deoarece credem că legea ar trebui actualizată în ansamblu și republicată în regim de urgență. Subliniem că multe dintre aceste probleme derivă din lipsa unui Cod Electoral uniform, recomandat de ODIHR cu mai mult de 20 de ani în urmă, asupra căruia EFOR și alte organizații ale societății civile au atras constant atenția.

EFOR îndeamnă partidele politice să întreprindă măsuri imediate pentru a clarifica legislația, garantând astfel organizarea alegerilor într-un climat de integritate și predictibilitate.

Probleme depistate

- Legea nu a fost actualizată, deși multe dintre problemele menționate în raport au fost identificate și la alegerile din 2019. Legea 33/2007 face trimiteri la acte normative care au fost abrogate sau care nu mai sunt de actualitate, ceea ce ar putea determina neclaritate în implementarea acesteia. Nu este suficient corelată cu restul legislației electorale, nu integrează suficient unele dintre instrumentele noi utilizate în organizarea alegerilor (precum SIMPV, SICPV), iar aceste diferențe pot crea dificultăți serioase în organizarea alegerilor, dar pot afecta și percepția publică asupra procesului. Mai mult, corelarea cu Legea 208/2015 prin art. 120 poate crea pe alocuri confuzii, iar acest mecanism de rezolvare a deficiențelor generează de fapt și mai multă neclaritate în practică. Normele care reglementează alegerile ar trebui să fie clare, nu să genereze prin ele însele o largă marjă de interpretare pentru instituțiile care vor fi chemate să le aplice.
- Considerăm că rămân multe elemente esențiale ale procesului electoral, inclusiv legate de rezultate sau folosirea tehnologiilor electorale, care sunt reglementate prin legislație secundară sau terțiară deși ar trebuie reglementate prin lege.
- Rolul autorităților implicate în proces nu este mereu clar, iar unele dintre atribuțiile asumate de AEP în ultimii ani sunt exercitate de MAI sau de Guvern. Modul în care se finanțează organizarea alegerilor nu este suficient de detaliat.
- Anumite prevederi legate de Corpul Experților Electorali nu sunt în concordanță cu procedura de formare a birourilor electorale reglementată prin Legea 33/2007 și pot conduce la confuzii. Și între diferitele tipuri de birouri din lege există diferențe cu privire la partidele care pot fi reprezentate. Pentru înființarea secțiilor de votare din străinătate procedura este deficitară.
- Ședințele birourilor electorale nu sunt publice, ceea ce reduce transparența procesului. Termenele pentru publicarea hotărârilor și deciziilor birourilor electorale nu sunt specificate.
- Numărul de semnături de susținere pentru depunerea candidaturilor este foarte mare și nu există o metodologie clară și reglementată de verificare a acestora, ceea ce ridică semne de întrebare privind integritatea procesului. Procesul de verificare nu poate fi observat. Un alegător poate susține un singur candidat, ceea ce limitează numărul de competitori.
- Procedurile de observare sunt foarte anevoioase și birocratice – acreditările se fac pentru fiecare județ în parte de către birourile electorale județene –, iar practica de la alegerile anterioare, care înseamnă publicarea listelor de observatori cu date personale pe site-urile BEJ-urilor, încalcă legislația privind protecția datelor personale. Observatorii pot monitoriza doar ziua alegerilor și nu tot procesul electoral, contrar standardelor internaționale.
- Alegerile se desfășoară într-o singură zi în străinătate, spre deosebire de două la parlamentare și trei la prezidențiale. Nu există vot prin corespondență sau alte metode alternative de vot. Lipsa unor măsuri suplimentare poate afecta participarea alegătorilor.
- Legea nu încurajează publicarea de date despre procesul electoral, iar mare parte din comunicare se face prin afișaj sau prin canale radio-TV. Legislația nu menționează publicarea de date detaliate despre candidați sau alte etape ale procesului, inclusiv rezultate, iar aceasta se află la discreția BEC.
- Reglementarea campaniei electorale nu încurajează combaterea comportamentelor extremiste sau care pot afecta competiția electorală. Partidele reprezentate în PE au acces în mod disproporționat la spațiu radio-tv.
- Prevederile privind campania electorală sunt în dezacord cu cele din Legea 334/2006 care reglementează finanțarea campaniei electorale. De exemplu, Legea 33/2007 face referire la metode de promovare stradală care sunt interzise conform Legii 334.
- Accesul pentru persoanele cu dizabilități nu este flexibil ca la alegerile parlamentare, unde acestea pot vota și în altă secție dacă secția unde sunt arondate nu este accesibilă. Înscrierea pentru votul cu urna specială se poate face doar într-un interval foarte scurt și doar fizic (prin reprezentant). Nu se specifică dacă persoanele internate în spitale pot vota cu urna specială.
- Votarea se termină la ora 21, indiferent dacă mai există alegători la coadă. Reamintim că acesta a fost unul dintre motivele care au atras nemulțumiri majore în alegerile trecute, iar la prezidențiale au putut vota toți cei aflați la coadă la ora 21.
- Legea nu prevede publicarea contribuțiilor financiare la campania electorală în timpul procesului electoral, ci publicarea unor rapoarte de venituri și cheltuieli după finalizarea acestuia. Deși în practică, la alegerile anterioare, AEP a publicat aceste date în timpul campaniei, există riscul să nu avem acces la informații în timp util.
- Lipsa de transparență privind finanțarea partidelor din subvenții va afecta și integritatea alegerilor, mai ales că perioada de precampanie nu se supune altor reguli decât celor uzuale pentru finanțarea partidelor. Lipsa unor reguli privind marcarea materialelor de promovare politică și raportarea acestora va afecta echilibrul competiției și impactul informației asupra alegătorilor.
- Controlul finanțării campaniei este limitat în mare la partea financiară. AEP trebuie să primească mai multe atribuții pentru a realiza controale în timp real, pentru a verifica activitățile legate de campania electorală în mod practic, pe teren, și nu doar din perspectivă financiară.
- Rapoartele de control pentru campania electorală se publică doar în rezumat și nu integral, fapt care reduce transparența și accesul la informații privind detectarea de nereguli în finanțarea campaniilor electorale de către competitori.